Solistul Cristian Paţurcă va suferi un transplant de ficat până la sfârşitul acestui an, iar luna aceasta va primi şi o locuinţă „Trubadurul mineriadelor” trăieşte o poveste asemănătoare cu cea a solistului trupei „Iris”. Cea care îi va dona o parte din ficatul său fiind nu soţia, ci iubita lui.
La începutul anului viaţa celui care a compus „Imnului Golanilor” într-o toaletă, cântec devenit apoi simbol al Mineriadelor din ’90, şi al noţiunii de libertate, atârna de-un fir de aţă, iar acum „a ieşit soarele şi pe strada lui”, cum el însuşi spune. Ultimii ani şi i-a petrecut în spitale, sanatorii, în sediul Asociaţiei 21 Decembrie din strada Batişte din Capitală sau chiar pe stradă, în urmă cu doi ani rămânând fără casă. Acum locuieşte cu chirie într-un apartament din zona Moghioroş din Bucureşti. O viaţă de mizerie, ar spune românul şlefuit într-o democraţie câştigată de un buchet de „golani nebuni” în 1989. Cristi Paţurcă nu regretă nimic şi nici nu are ceva să reproşeze cuiva. Este fericit atâta timp cât poate să-şi ţină chitara în mână şi să-i cânte „Măi, animalule!” lui Ion Iliescu, iar în vârful buzelor să-şi mai agaţe o ţigară.
„Singurul lucru pe care-l regret este de ordin personal: divorţul meu”, mărturiseşte Paţurcă după 21 de ani de libertate.
Pe urmele lui Minculescu
Diagnosticat cu două dintre cele mai necruţătoare boli, TBC şi ciroză, Cristi nu se lasă bătut. Pătruns de optimism spune că starea lui de sănătate este vizibil îmbunătăţită, chiar dacă acum două săptămâni a fost internat în spital, în comă. „O să păşesc şi eu pe calea pe care a fost şi colegul meu Cristi Minculescu. Am găsit o persoană compatibilă cu mine, nu este soţia, dar este prietena mea, la fel ca şi în cazul lui Cristi. Să vă spun ceva? Atât motivul cirozei mele, cât şi a lui Cristi, care se ştie, a fost alcoolul, cât şi evoluţia ulterioară a bolii no