(poem inedit)
1.
încă de dimineaţă mă aşezasem lîngă ferestruică.
îndepărtasem praful de pe sticlă
şi în lumina aceea ca de lampă
şopîrlele se desfătau pe zidul cald.
urmăream cum o femeie îşi aranja gulerul subţire.
îi vedeam foarte clar degetele:
zece sloiuri începute de scarlatină.
şi-a tăiat unghiile
le-a adunat pe făraş
le-a lăsat la intrare.
o auzeam cum se îndepărtează.
vedeam cum i se albesc nările de parcă ele
s-ar fi aflat în pragul leşinului.
adu aminte: pe ziduri calde ne-am desfătat şi noi ca tîrîtoarele
în noroi cu bivolii şi porcii
în praf precum găinile şi caii.
habar n-aveam de naufragiu.
experimentam cele 7 suferinţe obligatorii
mutam munţii de cărţi
întindeam coarda pînă pîrîia spinarea
echilibristică simplă pe o sîrmă la înălţime.
era suficient să alătur două cuvinte
şi sîrma se făcea incandescentă.
2.
mă chemai în Groenlanda
acolo noaptea ţine patru luni
şi trupurile sînt lipsite de grabă.
oamenii umblă cu trenuri de gheaţă,
iubiţii sînt de gheaţă, nu-i aşa?
se bea cafea din ceşti de gheaţă.
orice femeie ar trebui să umble desculţă
la 10 cm deasupra vacarmului
da, da, în Groenlanda
numai de n-ar fi sunetul acesta şi persistenţa lui
ajunge să te opreşti o clipă
şi totul se duce de rîpă.
un sunet alb despică ţestele
zdrobeşte coşul pieptului
loveşte peste gură cu puterea unui armăsar
asta este.
picioare amorţite ochii tuse cu junghiuri
la ce bun
să mut munţii de cărţi peste munţii de cărţi
să înalţ o structură impertinentă
ca să se prăbuşească la suflarea unui prunc.
mai bine aici
în dosul şopronului
să dau apă la cîini
şi ceai la şoareci.
să ascult cu
