Lipsa de credibilitate a directorilor de resurse umane în faţa directorilor generali este unul dintre subiectele frecvent discutate în cadrul întâlnirilor şi evenimentelor la care participă în special specialiştii în resurse umane. Tema devine însă mult mai de actualitate în lunile din an în care se stabilesc bugetele pentru anul viitor - septembrie, octombrie şi noiembrie -, când, aflaţi la masa negocierilor cu directorii generali, directorii de HR nu reuşesc să se impună la fel ca directorii financiari sau cei de vânzări atunci când solicită o majorare a bugetului. "Cifrele contează la fel de mult ca povestea în discursul unui om de HR", spun specialiştii, iar argumentele pe care le aduc şefii departamentelor de HR ar trebui să poată fi susţinute oricând prin calcule matematice.

Cei mai avantajaţi la discuţiile privind bugetele de anul viitor sunt directorii financiari şi cei de vânzări, întrucât echipele lor de angajaţi sunt recunoscute pentru că aduc venituri în companie, iar rezultatele lor pot fi simplu cuantificate. Misiunea directorilor de resurse umane este cu atât mai dificilă cu cât, după doi ani în care au fost nevoiţi să reducă din costurile cu angajaţii (fie prin disponibilizări, tăieri de salarii şi bonusuri sau beneficii), se văd nevoiţi să ceară mai puţin, dar cu argumente mai bine susţinute.

"Directorul de resurse umane din România nu reuşeşte sub nicio formă să se impună la masa tratativelor, el este încă un om de suport. În marile organizaţii internaţionale, omul de resurse umane este mâna dreaptă a directorului general, la fel cum este şi omul de finanţe. La noi sunt foarte puţini oameni de HR are reuşesc să fie business partner adevăraţi. Cu siguranţă aceia care reuşesc să schimbe concepţia angajatorului nu acoperă o masă critică", este de părere Lavinia Ţânculescu, manager al diviziei de resurse umane în cadrul firmei de c