Ameninţările meteorologilor, cum că ar veni iarna, nu s-au adeverit. O vreme însorită de toamnă ne însoţeşte la Liceul de Artă din strada Revoluţiei nr. 9. În corpul B, la etajul unu, prima sală este a celor 18 copii, din clasa învăţătoarei Natalia Stoica. „Întotdeauna mi-au plăcut copiii, de aceea mi-am ales această profesie, pentru că a fi cadru didactic nu înseamnă să ai o meserie,” povesteşte cu amabilitate Natalia Stoica. A terminat liceul pedagogic din Odorheiu Secuiesc în urmă cu 27 de ani, a absolvit şi o facultate de muzică şi se ocupă cu multă răbdare şi pricepere de cei mici. Programul lor e puţin diferit de o şcoală „normală”, pentru că aceşti copii au deja lecţii de specialitate, învaţă solfegiu, pătrund în tainele unui instrument muzical şi mai şi buchisesc bastonaşe şi cerculeţe. I-am întrebat de ce au ales să vină la şcoala de muzică. Serioasa testare prin care au trecut la admitere, nu li s-a părut a fi fost un examen. „Ce examen? Nu a fost greu”, răspunde fiecare. Cea mai mică din clasaă, are şase ani şi jumătate, abia se vede din bancă, dar „ vreau să mă fac doctoriţă ca mama, învăţ pianul şi m-au adus la şcoală pentru că stau aproape”, îmi răspunde Bianca dintr-o suflare la toate întrebările care au fost puse celor din jurul ei. Alexia îmi povesteşte că are un frate cu diabet, căruia i-a luat deja glicemia şi deşi învaţă pianul vrea să devină doctoriţă, ca să-l vindece. Emanuel învaţă pianul pentru că „aşa au hotărât mami şi tati, ca să vin la şcoală”, dar el vrea să devină veterinar. „Îmi plac peştii din acvariu”, iată motivaţia alegerii. Andrei vrea să devină preot, „pentru că e mai spiritual”, Robi cântă la vioară pentru că „tati şi fratele meu cântă la pian, am fi fost prea mulţi, aşa că am ales vioara”. Lidia în schimb a preferat pianul pentru că „ la vioară tre’ să scoţi tu sunetele pe când pianul cântă singur, la vioară e mai gr