„Traian Băsescu, de ce ţi-e frică, nu scapi!", a tunat Dan Voiculescu, şeful micropartidului cu antene, după ce preşedintele a decis să nu promulge legea pensiilor şi să o retrimită în Parlament.

Deşi însoţită de imagini înfăţişându-l pe Felix cu o căutătură fioroasă, alese cu grijă de angajaţii săi responsabili cu propaganda, declaraţia liderului PC nu sperie pe nimeni mai mult decât zbieretele unui smardoi de mahala care se agită cu un bolovan în mână în timp ce ţine o distanţă prudentă de adversar. Prin declaraţii similare, toţi cei care i-ar pune pielea pe băţ lui Băsescu au ţinut să arate mulţimii care aştepta cu nesaţ să asiste la o tăvăleală pe cinste că nu lipsa lor de curaj sau motivaţie, ci laşitatea duşmanului i-a împiedicat să îi tragă o cafteală memorabilă. Frica sa de a nu fi suspendat din nou şi abandonat de popor la referendumul demiterii l-a salvat - şi nimic altceva.

Toată circăreala nu are alt scop decât să asigure fondul sonor diversionist necesar abandonării unei strategii politice în care nici liderii PSD şi PNL nu mai cred de ceva vreme: suspendarea lui Băsescu nu mai are şanse nici măcar câte a avut în 2007. În acest context, maimuţăreala lui Voiculescu nu face altceva decât să ofere pretextul perfect pentru ca Ponta şi Antonescu să se distanţeze de ea, pozând superior şi uşor jenaţi.

Primul pas l-a făcut deja liderul PSD, care şi-a mutat definitiv tirul de la preşedinte înspre conducerea Parlamentului: „N-a promulgat-o de frică, de nefrică, din calcule, e mai puţin important. Pentru noi rezultatul este important, acela că legea aceasta ar fi afectat milioane de pensionari şi i-ar fi convins pe toţi că în Parlament poţi să furi orice lege pentru că se promulgă de Traian Băsescu".

Motivele ţin prea puţin de sprijinul pe care Băsescu îl are în Parlament sau la Curtea Constituţională, ori de procedura greoaie de validare