Speciile de animale de pe o insulă, copii în miniatură ale celor de pe continente, îi uimesc pe paleontologii care au studiat teritoriul format în prezent de Transilvania şi sudul Ungariei.
În Cretacicul târziu, în perioada numită Maastrichtian (72-65 de milioane de ani în urmă), relieful Pământului arăta mult altfel. Europa de astăzi nu era nimic altceva decât un arhipelag compus din zeci de insule mai mici sau mai mari. America de Nord era şi ea fragmentată, iar Africa se despărţise de America de Sud, dar nu avea forma actuală: bucata de nord-vest, cea pe care se află acum Marocul, era o insulă.
Pe această hartă a trecutului îndepărtat, insula "româno-maghiară" era cât un vârf de unghie, greu de observat. Oasele fosilizate şi dinţii descoperiţi în patru regiuni transilvănene (Haţeg, zona Sebeş - Alba-Iulia, zona Jibou - Someş Odorhei şi Rusca Montană) au permis cercetătorilor să-şi facă o idee despre cum arăta acest spaţiu în urmă cu 70 de milioane de ani, înainte de momentul extincţiei dinozaurilor.
Cele mai multe dintre animale erau adaptate la condiţiile de insulă şi străine de evoluţia semenilor de peste mări, din America de Sud sau Asia, de exemplu, unde întinderile de uscat aveau dimensiuni uriaşe. "Dacă trăiau pe o insulă, erau destul de puţin evoluate. Au rămas în urmă în acest proces", spune Zoltan Csiki, de la Laboratorul de Paleontologie al Universităţii din Bucureşti.
Harta Pământului în Cretacicul târziu. Sursa: Ron Blakey (http://jan.ucc.nau.edu/~rcb7). Insula despre care vorbim în articol este încercuită cu roşu. Click pe imagine pentru a lărgi.
ERBIVORII
Cel mai mare dinozaur, greu cât o vacă
"Piticul" cu cioc de raţă. Telmatozaurul, care putea fi întâlnit doar în Transilvania, făcea parte din familia dinozaurilor cu cioc de raţă. Numai că telmatozaurul, un erbivor de circa patru me