Reţeta succesului pentru naţionala României a găsit-o Naşul: prelungirea contractului lui Răzvan Lucescu, selecţionerul cu cel mai slab parcurs din istoria fotbalului.

I se spune Naşul, deşi nu are nicio legătură cu personajul din romanul lui Mario Puzo, sau cu rolul magistral făcut de Marlon Brando în celebrul film al lui Coppola, din 1972. Conduce de 20 de ani fotbalul românesc şi nu a făcut nimic. A trăit de pe urma unei generaţii în care au strălucit Hagi, Popescu, Petrescu, Ilie Dumitrescu, Dorinel Munteanu sau Belodedici şi şi-a asumat de fiecare dată meritele celei mai bune echipe de fotbal a României.

Nu s-a implicat niciodată cu adevărat în problemele fotbalului românesc, dând vina doar pe conducători şi pe mentalitatea primitivă a celor care plătesc bani pentru a câştiga performanţă, cuvânt inexistent în vocabularul lui Sandu.

Când ne bate Franţa sau orice selecţionată, scoatem din vocabular aforisme sau proverbe româneşti, în care ne exprimăm inferioritatea, că nu avem mentalitate, să nu mai vorbim că suntem în stare să dăm vina şi pe fenomenele meteorologice când pierdem lamentabil. E drept, naţionala României nu mai deranjează pe nimeni şi se pare că fotbalişti nu mai sunt în Liga I, din moment ce Răzvan Lucescu apelează la Florescu şi nu renunţă la Cociş sau Raţ, fundaşul lui Şahtior, cel mai slab de pe teren la Paris. Sau poate că nu-i vede. Jucători sau purtători de ghete avem în Liga I! A nu se confunda cu fotbaliştii.

În plus, Naşul Sandu îi prelungeşte contractul lui Răzvan, îi măreşte şi salariul, deci sunt bani în fotbal, şi anunţă cu nonşalanţă că putem merge şi la Euro 2012 şi la Mondialul din Brazilia. Asta, în concepţia unui preşedinte de Federaţie, care nu va avea niciodată onoarea să-şi dea demisia. Să-i dăm un hint lui Mircea Sandu, legat de francezi: după ce l-a susţinut până în pânzele albe pe Domenech, şeful