La doar câteva zile după prima sa întâlnire în calitate de premier cu membrii CSM - întâlnire apreciată pozitiv până şi de judecătoarea-sindicalistă Mona Pivniceru, veşnic nemulţumită indiferent de cine se află la guvernare - Emil Boc şi-a dat cu stângul în dreptul de două ori: a arătat că nu e dispus să respecte o hotărâre judecătorească şi a demonstrat, încă o dată, că - deşi e jurist - nu stăpâneşte noţiuni elementare de drept . "Accidentul" s-a produs în momentul în care a aflat că două instanţe de judecată au suspendat hotărârea de guvern prin care urma să se recalculeze pensiile de serviciu ale poliţiştilor, diplomaţilor, grefierilor etc.

Reacţia premierului a fost să se pitească după Constituţie, invocând faptul că respectivul act normativ a fost declarat constituţional, aşa că… "legea se aplică". Cele două hotărâri sunt executorii de drept ceea ce înseamnă că punerea lor în aplicarea este obligatorie. În plus, nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti constituie infracţiune, lucru care nu pare să-l deranjeze pe Emil Boc, care la întâlnirea cu şefii din Justiţie a vorbit despre independenţa justiţiei şi rolul judecătorului de arbitru imparţial.

"Apărarea" premierului conform căreia legea a fost declarată constituţională şi nu contează ce sentinţă a dat o instanţă sau alta este, în cel mai bun caz, uşor naivă. Fiind dată însă de un jurist, cu greu poţi găsi o explicaţie. Şi aceasta pentru că o hotărâre de guvern nu trebuie să fie suspendată de un judecător pe motive de constituţionalitate sau neconstituţionalitate. Motivele pot fi multiple, aşa cum a demonstrat-o practica judiciară din România, care este neunitară şi motivată adesea doar de interese personale. Este posibil ca cele două hotărâri judecătoreşti să nu rămână irevocabile, fiind atacabile cu recurs. În plus, este ciudat faptul că una din judecătoare avea un interes personal în cauză, s