La Craiova – devenită veritabila capitală a criminalităţii – a avut loc un act cu consecinţe tragice: o ceartă între două grupuri de tineri s-a soldat cu înjunghierea a doi dintre aceştia, unul decedând.

În ansamblul faptelor violente ce se petrec cotidian în România este un lucru aproape banal. Majoritatea crimelor comise de români au loc pe fondul consumului de alcool sau al disputelor dintre bande de interlopi. Cu toate acestea, statistica morţilor rezultaţi din această categorie indică un procent net inferior altor cauze. Pe primele locuri, în privinţa mortalităţii (capitol la care deţinem un veritabil record negativ în Europa) se situează decesele cauzate de boli, urmate de cele rezultate din accidente rutiere. Circa 3000 de români sănătoşi şi, fără antecedente mor pe şosele. Cu toate acestea, încă n-am auzit ca vreun ministru de Interne să se deplaseze la locul unui accident pentru a analiza cauzele şi a dispune – împreună cu factorii responsabili – măsurile necesare, cum a făcut proaspătul ministru Igaş, după incidentul tragic de la Craiova. De ce s-a dus ministrul acolo? Păi habar n-are de procedurile de specialitate, dânsul fiind jurist, specializat în tentativele de răsturnare a preşedinţilor Senatului. La Craiova, dl Igaş n-a reuşit, probabil, decât să-i încurce pe localnici şi să introducă o stare suplimentară de stress. Ceea ce a făcut acolo, putea să facă şi din cabinetul său de la Bucureşti. Este un vechi sindrom comunist ca acolo unde se întâmplă ceva grav să se repeadă toată nomenclatura ca să dea senzaţia că cu cât sunt mai mulţi şi cu funcţii mai înalte, cu atât lucrurile se vor rezolva mai repede şi mai competent.

Dacă e să o luăm altfel, cel care ar fi trebuit să se repeadă primul la Craiova este ministrul Funeriu, pentru că ce s-a întâmplat acolo ţine de cronicizarea unor stări de lucruri din şcoala românească, unde violenţa şi infra