Săptămâna asta, senatorii şi deputaţii ar trebui să reia dezbaterea acelui articol din Legea pensiilor pentru care Traian Băsescu n-a promulgat-o, propunând ca vârsta de pensionare a femeilor, în anul 2030, să nu fie 65 de ani, ci doar 63, limită la care s-ar ajunge treptat. E posibil ca procedura parlamentară să fie boicotată la Deputaţi, de Opoziţie, care condiţionează deblocarea crizei de demiterea Robertei Anastase, autoarea fraudării votului, acum trei săptămâni. Dar retrimiterea legii în Parlament n-are nici un efect practic, de actualitate.

Amendarea legii putea fi făcută oricând, chiar şi peste 5-10 ani (la fel, desfiinţarea pensiilor speciale, alt cal de bătaie, putea fi făcută separat). Preşedintele n-a urmărit decât o lovitură de imagine - ce grijuliu e el cu soarta româncelor! - şi, deopotrivă, dezamorsarea riscului real şi imediat de declanşare de către Opoziţie a procedurii de suspendare a sa. E chiar surprinzător entuziasmul cu care Ponta a pus buza ca peştele năuc pe cârlig, împăunându- se cu o falsă victorie.

Traian Băsescu ar fi putut cere, în asprul context economic şi social, revizuirea metodei de calcul a punctului de pensie, ceea ce ar fi avut efecte benefice imediate. N-a făcut- o, pentru că scopul legii este tocmai vârâtul mâinii în buzunarele tuturor pensionarilor, inclusiv ale celor nevoiaşi. Şmecheria e cu atât mai clară, cu cât, concomitent, printre sursele de venit care - dacă proiectul de lege tocmai iniţiat de PDL pentru reducerea cotei unice de impozitare de la 16% la 10% va fi adoptat - vor fi impozitate se află şi pensiile. Fără precizarea că acelea sub 1.000 de lei, care constituie majoritatea covârşitoare, ar fi menajate.

Asistăm la o nouă secvenţă de diversiune, de cacealma politică, destinată să menţină în viaţă o guvernare incapabilă şi care cunoaşte o singură reţetă de ieşire a ţării din criză: taxe, impozit