Inflatia anuala a urcat in septembrie 2010, usor peste asteptarile pietei si ale analistilor. Mirarea nu vine din faptul ca preturile cresc – miscarea era dealtfel previzibila – ci din ritmul lor de crestere care lasa de asemenea sa se intrevada efecte de runda a doua ale cresterii TVA din vara.
Una peste alta, tinta de inflatie asumata de BNR va fi ratata si in acest an si dupa cum merg lucrurile, la fel se va intampla si in 2011.
Doua lucruri sunt de subliniat aici. Faptul ca tinta nu a fost atinsa nu e ceva catastrofic. Mai important imi pare faptul ca inflatia a scazut constant de la adoptarea regimului de tintire incoace (2005) chiar daca ea nu s-a incadrat riguros in tinta.
Mai tinteste BNR inflatia, sau s-a orientat catre curs si spre stabilitatea financiara?
Unii economisti admit deschis ca politica monetara pe care Guvernatorul o controleaza a alunecat mai degraba catre cursul de schimb, tintirea inflatiei fiind mentinuta doar ca ancora pentru asteptarile populatiei si firmelor. Altii spun ca dimpotriva, Guvernatorul face ce poate, acompaniat de o “pedala” fiscala defecta care gripeaza intreg mecanismul. Personal, inclin catre varianta a doua. Nu poti tine drumul drept al carutei cand unul dintre cai o ia mereu pe aratura. Pana acum vreo 3 ani, stiu ca BNR se afla in fata unei dileme atunci cand asista simultan si la aprecierea leului si la anticipatii inflationiste. Eventuale creşteri ale ratei dobânzii, necesare pentru a aduce anticipaţiile în linie cu ţinta de inflaţie, atrăgeau şi mai multe capitaluri străine, ceea ce aprecia leul.
Dupa izbucnirea crizei, intrarile de bani din afara s-au stins. Mai mult, criza financiară a sporit volatilitatea pe pieţele monetară şi valutară. Pe de o parte, reducerea finanţărilor externe şi existenţa dezechilibrelor externe mari au declanşat deprecierea leului, care alimenta inflaţia şi im
