Moment propice

În Ungaria, Mathias Rakosi, considerat regele roşu al ţării, terminase cu potenţialii adversari din partid, încă din 1949-1950. Fostul ministru de Interne László Rajk fusese executat, baronii de partid Imre Nagy şi János Kádár se aflau la închisoare. Tot în 1949, în Bulgaria, ex-cominterniştii Gheorghi Dimitrov (acesta a participat doar la prima fază a înscenării, decedând în iulie) şi Vasil Kolarov îl lichidaseră, în urma unei farse judiciare, pe Traicio Kostov, fost şef al rezistenţei comuniste din interior şi prim-ministru. La Sofia, între 1950 şi 1951, avuseseră loc mai multe procese ale „ciracilor lui Kostov“.

Chiar în 1952, în Cehoslovacia, începuse un cutremur partinic. Stalin, bazându-se pe preşedintele Klement Gottwald, pregătise debarcarea conducerii PCC, în frunte cu secretarul general Rudolf Slanski. A urmat un proces în urma căruia 11 dintre cei 13 acuzaţi, majoritatea evrei, au fost executaţi prin spânzurare. La Moscova se simţea un val uşurel de antisemitism, generat de faptul că Stalin îşi dăduse seama că nu poate controla statul Israel, care va culmina cu vestitul „complot al halatelor albe“.

În contextul acesta, Dej a considerat că e oportun să se debaraseze de evreica Ana Pauker şi ungurul Vasile Luca, ambii cu o vechime mai mare în partid decât el şi care stătuseră, în timpul războiului, la Moscova, unde mai aveau destule legături. Şi ministrului de Interne Teohari Georgescu, care căpătase în viziunea lui Dej prea multă putere, i se hărăzise debarcarea.

„Economistul“ Vasile Luca

La sfârşitul primului război mondial, un tânăr fără studii (avea şase clase), crescut la orfelinat, Luka László (născut pe 8 iunie 1898 la Sâncatolna, judeţul Covasna) s-a înrolat mai întâi în „Divizia Secuiască“, o unitate militară formată din foşti soldaţi austro-ungari care se opuneau unirii Ardealului cu România. A ajuns să