Premiul Nobel pentru Economie a fost decernat în acest an economiştilor Peter A. Diamond, Dale T. Mortensen şi Christopher A. Pissarides pentru teoria "Markets with Search Frictions" ("Pieţe unde există fricţiuni la întâlnirea cererii cu oferta"), teorie care explică de ce rata şomajului este în continuare foarte mare, deşi există locuri de muncă vacante. Aceeaşi teorie explică şi modul în care politica economică poate afecta rata şomajului. Ea nu este aplicabilă însă doar pentru piaţa muncii, ci pentru toate pieţele unde cererea se întâlneşte cu oferta.
Practica diferă de teorie
Potrivit concepţiilor clasice privind piaţa, cumpărătorul şi vânzătorul se pot găsi reciproc foarte repede, fără costuri suplimentare, şi deţin amândoi informaţii complete despre preţurile tuturor bunurilor şi serviciilor. Preţurile sunt stabilite astfel încât cererea să fie similară ofertei. Nu există surplus de cerere sau ofertă, iar resursele sunt utilizate integral.
În lumea reală însă lucrurile se întâmplă altfel. Preţurile mari sunt asociate cu un număr mai mare de cumpărători comparativ cu cel al vânzătorilor şi viceversa. Chiar şi după ce cei doi s-au găsit reciproc există posibilitatea ca bunurile în cauză să nu corespundă cerinţelor uneia dintre părţi. Cumpărătorul poate considera preţul vânzătorului prea mare, dar şi vânzătorul poate considera preţul stabilit de cumpărător ca fiind prea mic. În aceste condiţii nu va avea loc nicio tranzacţie şi ambele părţi vor continua să îşi caute parteneri. Cercetătorii au stabilit că nu există un astfel de proces care să nu fie însoţit de fricţiuni.
Două exemple concludente în acest sens sunt pe piaţa muncii şi piaţa imobiliară, unde procesul de căutare şi găsire de cumpărători, respectiv vânzători este esenţial. Acordul este încheiat în ambele cazuri după ce se găseşte un ofertant pentru fiecare căutător.
Au făcu
