Ceea ce am constatat însă cu surprindere este că Observatorul are ce are şi cu Herta Müller. Dar de ce? Din ce motiv – s-ar putea cineva întreba - ar critica-o o revistă literară pe laureata Premiului Nobel pentru literatură pe anul 2009? De ce i-ar contesta rectitudinea morală, ba chiar inteligenţa? În fond, scriitoarea germană nu l-a susţinut, ca alţii, pe „dictatorul Băsescu“! De asemenea, cred că mai nimeni dintre cei care i-au citit cărţile sau măcar s-au aflat în sala Ateneului Român pe 27 septembrie 2010 nu se poate îndoi de calităţile sale de spirit şi caracter. Şi totuşi, în mod neaşteptat, Caius Dobrescu i le-a contestat în numărul 544! Mai mult, preluând pe prima pagină titlul articolului său, Gabriel Liiceanu lângă Herta Müller?, ba chiar plasând în ambele locuri aceeaşi fotografie (cu o Hert㠄clar㓠şi un Gabriel „şters“), se pare că redacţia Observatorului a acceptat integral interogaţia cu cântec a lui C. Dobrescu: „Gabriel Liiceanu lângă Herta Müller?“. Răspunsul dat de distinsul literat poate fi rezumat astfel: o, da, din păcate! Oroarea s-a întâmplat! Nici Herta Müller nu e ce credeam!

„Ţin să-mi exprim nedumerirea deplină faţă de modul în care a acceptat şHerta Müllerţ – scrie cu năduf Caius Dobrescu – să apară în public, într-o scenografie cu puternice conotaţii canonico-simbolice, în compania lui Gabriel Liiceanu. Îmi este greu să înţeleg în ce fel se aplică aici standardele morale la care Herta Müller a raportat până acum... comportamentele intelectualilor în timpul dictaturii ceauşiste“. Da, Herta a gafat rău de tot, Caius dixit. Şi când te gândeşti că existau soluţii fericite pentru o companie respectabil㠖 de exemplu, Dan Petrescu, Dorin Tudoran sau Daniel Vighi, stabileşte marele judecător! Însă Herta a făcut enorma eroare de a nu-i cere lui Caius - sau măcar, în lipsă, lui Ovidiu (Şimonca) sau lui Carmen (Muşat) – lista autoriza