Mult disputata OUG nr. 50/2010 (care transpune o directivă europeană şi îi extinde aria de aplicare) are ca obiectiv intensificarea concurenţei între bănci, creând cadrul necesar pentru relansarea acordării de credite.
Noile reglementări vin în sprijinul clienţilor eliminând comisionul de rambursare anticipată şi transparentizând costurile creditelor prin standardizarea comisioanelor. În acest fel, clienţii noi sunt protejaţi de eventualele clauze dezavantajoase, iar cei care au credite mai vechi pot obţine refinanţări în condiţiile actuale, mai favorabile. Altfel spus, ordonanţa reprezintă un efort de transparentizare a creditării şi de intensificare a concurenţei bancare şi nu o măsură de reducere administrativă a dobânzilor.
Cu toate acestea, reprezentanţii sistemului bancar susţin că prin aplicarea ordonanţei vor fi generate pierderi în sistem de aproximativ 600 milioane euro. Aşa cum au înţeles bancile să aplice noile reglementări, dobânda anuală efectivă nu a scăzut şi ca urmare, pe termen scurt, băncile nu vor înregistra reduceri ale veniturilor, nici cu 600 milioane euro, nici cu mai puţin.
E adevărat că pe masură ce clienţii migrează spre credite acordate în condiţii mai avantajoase, vor exista reduceri ale veniturilor băncilor pe termen mediu, dar niciun stat nu poate da o lege (şi nici nu e indicat din punct de vedere economic) care să garanteze în perpetuitate profiturile unor agenţi economici, fie ei şi bănci.
Pe de altă parte, nu toate băncile sunt la fel de afectate de noile reglementări deoarece unele aveau deja dobânzi transparente, compatibile cu formula actuală de calcul introdusă de ordonanţă. Sunt îngrijorate acele bănci care aveau formule netransparente de calcul ale dobânzii, plasând clientul în dezavantaj faţă de bancă. Folosindu-se de incapacitatea sau încăpăţânarea unor competitori de a reduce costurile creditelor, unele
