România este expoziţia de fotografie a lui Cosmin Bumbuţ, plasată în holul Băncii Naţionale a României, şi vernisată pe 6 septembrie, în cadrul Zilelor Culturale BNR, cu ocazia celor 130 de ani de existenţă a băncii. Din păcate, nu o expoziţie pentru publicul larg, dar poate, în viitor, subiectul unui album. România lui Bumbuţ adună la un loc personaje, priviri, locuri. Nu poţi spune că e o Românie nici veselă, nici tristă, în fotografiile lui. Nu e vorba de stări unice şi bine definibile, ci de o condensare a tuturor acestora. „Eu mă abţin să declanşez la prima vedere“ – spunea la un moment dat Bumbuţ, într-un interviu. Aşa este, România lui nu e instantanee, ci una a stărilor interioare suprapuse pe lentila camerei de luat vederi. Fotografiile lui sunt stratificate, te obligă să cauţi dincolo şi să dai la o parte vălul, să depliezi imaginea: dincolo de ceaţă, e linia orizontului, dincolo de aburi, se schiţează o mână, dincolo de fum, e un om, de fapt un cap de om, în spatele ferestrei, e o privire. Dincolo de oameni, uşi, umbre, e portretul unui bărbat, rupt dintr-o gravură de Dürer.

Să dai vălul la o parte ca să vezi adevărul

Aşa e România lui Bumbuţ, o lentilă pentru adevărata Românie. El ia cadrul drept lentilă pentru adevăratul cadru. Fotografia în fotografie spune parcă povestea digitalizării imaginii. Aparatul digital te lasă să vezi – pe ecranul mic – ceea ce tocmai ai fotografiat. Te ispiteşte cu imaginea abia luată, te lasă să o studiezi atent şi îţi dă posibilitatea refacerii, recreării cadrului până când îl ai pe cel dorit. O cvasi-anulare a ideii de fotografie şi o artificializare a acesteia. Ochiul lipit de lentilă, ascuţimea şi privirea lui ţintită înainte de a declanşa sunt înlocuite cu privirea de ansamblu, înainte şi după declanşare. Or, ceea ce face Bumbuţ în fotografiile sale este, metaforic, tocmai fotografia fotografiei cu care e