Un zgomot familiar, regulat, egal, constant. Un zgomot cu care suntem atât de obişnuiţi, pe care îl cunoaştem (sau pe care credem că îl cunoaştem), care e una dintre certitudinile existenţei şi a sănătăţii noastre. Un model al funcţionării perfecte şi "responsabile", căci oprirea sau afectarea sa poate determina complicaţii grave: accident vascular cerebral, insuficienţă cardiacă sau moarte. Bătăile inimii - acest simbol al vieţii! Ne înduioşăm mai ales atunci când le simţim la pruncul nenăscut. Apoi le ascultăm, le percepem, le simţim la atingere şi, uneori, remarcăm schimbări în ritmul, frecvenţa, forţa lor... sau nu. Din păcate, asta nu exclude întotdeauna o aritmie cardiacă.
CONTRACTĂRI ŞI IMPULSURI
Impulsul se propagă pe un traseu bine stabilit la nivelul atriilor, în perimetrul nodulul atrioventricular, aflat în zona de tranziţie dintre atrii şi ventricule, şi apoi de-a lungul unei reţele în ventriculi. Ca urmare a impulsului se contractă iniţial atriile (cele două cavităţi superioare, mai mici, ale inimii) şi, astfel, umplu cu sânge cavităţile inferioare, mai mari, numite ventricule. Ulterior, se contractă şi ventriculele, împingând sângele în cele două artere importante de la baza inimii - ventriculul stâng în artera aortă, ale cărei ramificaţii vor iriga toate organele, şi ventriculul drept în artera pulmonară, care transportă sângele venit din ţesuturi spre plămân, pentru a se oxigena. Acest decalaj între cele două porţiuni ale inimii, între atrii şi ventricule, permite acestora din urmă să se umple cu sânge înainte de a se contracta. În mod natural, ritmul sinusal nu este absolut constant, nici măcar pentru aceeaşi persoană. El depinde de numeroşi factori: vârsta, momentul zilei, nivelul de pregătire fizică, temperatura şi poziţia corpului, ciclul somn-veghe sau etapele respiratorii. De exemplu, ritmul sinusal este mai mic la atleţi şi mai
