Biancăi din Petroşani i-au trebuit câţiva ani şi nişte operaţii estetice pentru a deveni “blonda lui Bote”, apoi “Bianca lui Bote”, în fine, astăzi, Bianca Drăguşanu, cea mai mediatizată vedetă din România. O învăţătoare din Caracal a avut nevoie de 50 de zile de greva foamei pentru a deveni Cristina Anghel, un reper vizibil şi, probabil, mai semnificativ pentru societatea românească de astăzi.
Cu un simţ politic mai bun decât al politicienilor, jurnaliştii au surprins şi au valorificat din plin, în zilele din urmă, potenţialul exploziv al situaţiei de la Institutul Paulescu, din Bucureşti. De 50 de zile în greva foamei, învăţătoarea Cristina Anghel, de 51 de ani, protestează faţă de arbitrarul care domină sectorul public şi sistemul judiciar din România, cu două ipostaze concrete: aplicarea diferenţiată a legii privind majorarea salariilor în învăţământ şi reducerea intempestivă a salariilor în sectorul de stat.
Adriean Videanu – cinism sau raţiune
Fostul ministru al Economiei, Adriean Videanu, a ieşit (a fost scos?!) încă o dată în evidenţă, printr-o nouă declaraţie nefericită. Cu siguranţă, vă amintiţi de formularea neglijentă din interviul acordat site-ului www.renne.ro, care a permis ziariştilor să speculeze titluri de genul: “Ministrul Adriean Videanu susţine că ar putea trăi cu un salariu de profesor, de 15 milioane de lei vechi şi şi-ar întreţine şi soţia şomeră şi copilul student”. De această dată, pus în faţa posibilităţii ca greva Cristinei Anghel să se încheie tragic, fostul ministru supralicitează: “chiar dacă ar mai intra o mie de cadre didactice în greva foamei, nu se va schimba nimic”.
Greva, în toate manifestările ei, este o formă de şantaj, iar autorităţile sunt obligate să evite cedarea în faţa acestuia. Mai mult chiar, autoînfometarea este o specie de terorism în care violenţa se aplică pe propriul organism, cu scopul de a