O lege permisivă oferă posibilitatea de a primi ajutoare de refugiaţi şi celor care nu fac dovada clară că în al doilea război mondial au fost persecutaţi. În Călăţele, judeţul Cluj, 937 de persoane din 1.141 primesc diverse forme de pensie din partea statului român.
Între 1939 şi 1945, în cel de-al doilea război mondial, mii de persoane din judeţul Cluj şi-au părăsit locuinţele pentru a se refugia în România, de teama trupelor maghiare care au ocupat Transilvania de Nord.
După mai bine de jumătate de secol de la război, un sfert din populaţia comunei Călăţele trăieşte din ajutoare pentru refugiaţi. Bătrânii care au mai rămas spun că mai sunt vreo cinci, însă pe hârtii apar 212. Directorul Casei Judeţene de Pensii Cluj bănuieşte că mulţi dintre cei care beneficiază de pensiile de refugiat sunt impostori care speculează o lege proastă.
Majoritatea s-au folosit de ajutorul „martorilor“ pentru a beneficia de aceste facilităţi, datorită legii foarte permisive, consideră Adriana Antoci, directorul Casei Judeţene de Pensii Cluj.
Legea 189 din 2000, modificată în 2002, nu impune condiţia unei dovezi care să ateste ca persoanele care beneficiază de respectivele indemnizaţii au fost obligate să îşi părăsească locuinţele în timpul bătăliei. Totul se rezolvă la notar, perfect legal, unde cu doi martori se întocmeşte documentaţia.
„20% cred că sunt adevăraţi refugiaţi, restul beneficiind de toate avantajele datorită unei legi prea permisive. Am făcut demersuri pentru a fi modificată, iar poliţia a făcut mai multe verificări în cazul acestor persoane, dar nu au ce să le facă, din moment ce le permite legea. E o mafie pe plan local care nu ne lasă, însă, să facem nimic“, a declarat Adriana Antoci, directorul Casei Judeţene de Pensii Cluj.
La nivelul judeţului există 25.000 de „refugiaţi“, pentru care se cheltuie lunar 11,5 milioane de lei noi doa
