România poate fi considerată un model european de toleranţă a minorităţilor. Limba şi valorile culturale ale maghiarimii sunt cultivate fără oprelişte în şcoala românească şi în comunităţile locale. S-a ajuns ca în Covasna şi în Harghita denumirea instituţiilor publice şi indicatoarele rutiere să fie scrise în limba maghiară, iar dedesubt să apară traducerea în limba română. Vicepremierul României, domnul Marko Bela, spune că nu se prăbuşeşte lumea dacă maghiara stă deasupra românei. Uneori tolerăm mai mult decât trebuie.

Suntem diferiţi de români pentru că lor li se pare normal ceea ce noi considerăm că este exagerat! Asta declara premierul Ungariei Viktor Orban, în anul 2000, când cianura unei firme din Baia Mare a ajuns în Tisa şi apoi în Dunăre. Atunci, politicienii maghiari au pornit o campanie agresivă de discreditare a românilor, care a pus în pericol chiar aderarea la Uniunea Europeană. Minciuna nu a mai avut limite. S-au difuzat imagini cu peşti morţi provenind de la o crescătorie, care au fost prezentaţi drept peşti din Tisa ucişi de cianura românilor. Au dat cifre apocaliptice privind poluarea. Astfel, cu cât se îndepărta de sursă, cantitatea de cianură creştea, în loc să scadă. Au defilat cu lumânări cântând prohodul Tisei care în opinia lor ar fi devenit un râu complet sterilizat.

Iată că Tisa e vie şi azi, iar cel care a săpat groapa românilor, atunci, a căzut în ea. Viktor Orban, ajuns din nou premier, este acum nevoit să gestioneze efectele unei adevărate catastrofe, care ameninţă şi sectorul românesc al Dunării. Românii reacţionează ciudat. Oficialităţile statului român nu scot o vorbă, nu cer expertize internaţionale, chiar dacă Organizaţia Greenpeace demonstrează că Ungaria a ascuns informaţii despre cantitatea de substanţe toxice. Ba mai mult, specialiştii Apele Române, instituţie aflată în subordinea Ministerului Mediului condus