Capitala Bosniei, un oraş plin de culoare, reconstruit printr-un festival de film, nu-şi ascunde rănile de război, ci le poartă pentru a nu uita trecutul. Îi spun „micul Ierusalim“ în broşurile turistice, dar oraşul cu care ar trebui comparat Sarajevo este Istanbulul, prin gastronomie, spiritualitate şi arhitectură.

În Sarajevo, pentru un turist, totul are legătură cu războiul sau cu filmul. Cicatricele sunt scoase la iveală, în timp ce festivalul a ajutat oraşul să se ridice din propria cenuşă. Iar bosniacii se pricep de minune să le „vândă" pe amândouă.

Locuitorii nu se lasă păcăliţi de noul film prost al lui Woody Allen, „You Will Meet a Tall Dark Stranger", atunci când îl văd într-un cinematograf în aer liber. Însă n-ar fi niciodată atât de nepoliticoşi, încât să n-o aplaude pe una dintre actriţele din film, prezentă la proiecţie. Îşi iubesc Festivalul de Film ajuns la a şaisprezecea ediţie şi anul acesta au îmbrăţişat cinematografia românească. Cristi Puiu, preşedintele juriului în 2010, şi actorii din „Marţi după Crăciun" (prezentat cu succes la festival) se plimbă prin bazar, printre magazine pline de suvenire, de seturi de cafea „boazanska" de cupru, de bijuterii tradiţionale, de eşarfe şi rochii colorate, de halva, mirodenii, scrumiere cu Tito purtând cască militară şi magneţi kitsch pentru frigider cu imaginea „sablij", o fântână veche din centrul oraşului.

Tânărul centru vechi

În Sarajevo ajungi mai ales cu maşina. Oraşul apare într-o vale, brusc, când cobori din munţi, iar când intri în el îi vezi întâi faţa urâtă, industrială, comunistă, cu fabrici, magazine şi blocuri cenuşii rămase de pe vremea aceluiaşi Tito. Cartierele mărginaşe nu sunt mult diferite de cele din Bucureşti sau din Belgrad, au aceeaşi alură de luptă pierdută cu frumuseţea. Dar partea cu adevărat plină de tinereţe şi de viaţă a oraşului este Centrul Vechi. Din cen