Au trecut vreo două săptămâni de când tinerii social-democraţi şi-au ales conducerea. În fapt, au reales-o, pentru că Babuş de la RAEDPP, Radu al lui Constantin de la Primărie, a fost uns, din nou, la şefia TSD Constanţa.

Şi asta, sub privirile admirative ale capilor PSD-ului local: Nicuşor Constantinescu, Cristinel Dragomir, Gabriel-Marius Stan, Decebal Făgădău şi Lucian Băluţ. Pe care tinerii partidului îi priveau cu nemărginită admiraţie. Un grup de personaje care, cu excepţii, este adevărat, au ca liant nu neapărat o istorie personală (care există, totuşi), ci mai mult lanţul afacerilor care-i încătuşează unul de altul ca în cazul greviştilor care încearcă să obţină, cu disperare, salarii mărite. Şi, apropo de greve. În cadrul întâlnirii la care facem referire, unul dintre cei de la prezidiu, Cristinel Dragomir, mare vice de Consiliu Judeţean, copil al comunei Ariceştii Rahtivani din judeţul Prahova şi bun prieten cu cei pe care îi numeşte Nicu şi Radu, a povestit un episod. „În '89 - '90, împreună cu Nicuşor şi cu Radu am făcut greva foamei. Cea mai lungă din istoria României. Şi nu ne-am lăsat până nu a ieşit Nicuşor de la Petre Roman, cu o hotărâre semnată, şi ne-a spus: Băieţi, gata! Asta e! Haideţi acasă!“. Dat fiind că în perioada menţionată parcurgeam anii gimnaziului şi încercam să-mi şterg din memorie şi din CV faptul că fusesem, pe rând, şoim al patriei, pionier (doar două săptămâni) şi învăţasem pe de rost versurile „Slavă, slavă, celui ce ne-a dezrobit,/ Slavă, slavă, pururi slavă, neînvinsului partid“, am pus întrebări unora mai în vârstă şi mai ştiutori, despre momentul povestit de adjunctul lui Constantinescu. Ciudat este că nu am găsit vreo persoană care să-şi amintească aşa ceva. Numai ei, PSD-ii, idolii TSD-ilor, au memorie atât de bună. Însă, revenind la întrunirea tinerilor social-democraţi şi la re-alesul Babuş la al nu ştiu câtelea... c