România are nevoie de un nou reper pentru a putea intra în clubul-ţărilor-cu-apă-caldă.

După ce şi-a făcut şi refăcut calculele, FMI a ajuns la concluzia că - gata - în România se trăieşte mai prost decât în Bulgaria. 14 dolari despart, deocamdată, nivelul de trai al unui român (11.869 dolari/an) de al unui bulgar (11.883 dolari). Nu e neapărat o ruşine. România şi Bulgaria sunt umăr la umăr de 20 de ani şi au parcurs o bucată bună de drum împreună. Au ratat împreună primii 10 ani de tranziţie - fiecare ţară în felul ei - şi au recuperat cât s-a mai putut recupera în următorii zece. Au recuperat destul cât să iasă din sărăcie şi să nu considere pierdută cu totul „cursa" cu restul colegelor de celulă comunistă. Polonia, Ungaria sunt cu doar 50% mai în faţă, distanţă care ar putea fi recuperată în alţi zece ani de creştere. Slovenia, Cehia, Slovacia sunt cu 100% mai în faţă şi deja nu mai pot fi găsite printre economiile emergente ale Europei, ci direct în segmentul dedicat economiilor avansate, alături de Germania, Franţa, Spania, Austria etc. Deja distanţa merge către 20 de ani - o generaţie.

Mai pot cele două ţări de la Marea Neagră - primite în UE parcă din greşeală - să alerge atât? Răspunsul este sigur „da". Întrebarea este dacă mai vor. Apartenenţa la UE a unei ţări cu decalaje economice şi sociale mari nu este un handicap, aşa cum spun euroscepticii, este un enorm avantaj. Iată de ce: În Vest, costurile forţei de muncă au ajuns la un nivel la care devine clar că nu sunt sustenabile. În Asia, standardul de viaţă a crescut suficient de mult încât să-i forţeze pe contabili să refacă calculele dacă mai e sau nu rentabil să plătească atât de mult pentru transport. Criza ridică - direct sau indirect - bariere protecţioniste, dar şi incertitudini geopolitice copleşitoare. Există un singur răspuns care să lămurească simultan toate aceste probleme, şi nu