Băutorii se topesc, se veştejesc, li se împuţinează muşchii devenind nişte caricaturi, fac o burtă cât un balon. Iar braţele şi picioarele par patru beţe jalnice, deoarece aşa s-au sărăcit de muşchi.
Prea mult alcool îl face pe băutor să tremure, să îi derapeze balanţa vitaminelor, a elementelor esenţiale, de exemplu a zincului, seleniului, cuprului. Pielea se pigmentează. Se strică echilibrul potasiului, magneziului şi astfel apar crampe la muşchi.
Băutorilor li se dă peste cap echilibrul hormonilor. Amatorul de prea mult alcool este sărăcit de energie. Glicemia lui joacă tontoroiul, ba e mare, ba e mică.
Dar iată şi alte stricăciuni aduse de alcoolul prea mult, explicate de profesorul doctor Adrian Streinu Cercel, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii.
Peste limita acceptată de ficat, alcoolul încarcă cu grăsime celulele hepatice care nu mai fabrică proteine de calitate menite să repare orice ţesut deteriorat.
De asemenea, alcoolul în exces sporeşte riscurile de infarct şi de accident în vasele creierului. Este alterat de alcool metabolismul colagenului care intră în componenţa fiecărui ţesut, dar se duce naibii şi balanţa de aminoacizi. Alcoolul alterează metabolismul în periferiile organismului şi majoritatea celulelor sunt afectate. Alcoolul atacă şi neurotransmiţătorii, aşa că transmiterea comenzilor nervoase e dereglată. Se dereglează funcţiile inimii şi apar tulburările de ritm cardiac şi chiar stopul cardiac. Alcoolul deteriorează reţeaua nervilor şi marele băutor nu mai simte durerile, care sunt, de fapt, semnale de alarmă.
Şi ca o avertizare simplă, dar convingătoare, băutorii îmbătrânesc mai devreme, par o ruină şi chiar sunt ruinaţi pe dinăuntru. Alcoolul nu se depozitează în organism, se descompune în prea multă apă ce apare în transpiraţie şi urină, se descompune în bioxid de carbon af