Am vizitat duminica Biserica ortodoxa din Tarragona. Nu ca m-ar da credinta afara din casa, ci pur si simplu pentru ca biserica a devenit locul unde romanul imigrant se simte roman. Acolo poate sa vorbeasca in limba lui materna, sa isi etaleze "toalele ultimu' racnet" de la reduceri sau noua masina cumparata la second-hand.
Nu as fi indraznit sa scriu aceste randuri daca nu as fi fost impresionat de dialogul purtat intre un inger de fetita, ce nu parea sa aiba mai mult de patru anisori, cu parintii sai. Nimic anormal, numai ca acea copila nu a scos o vorba in romaneste, desi era clar ca intelege perfect limba parintilor sai, romani get-beget.
M-am uitat la nou-nascutii care asteptau sa fie botezati si mi-am dat seama ca si ei vor vorbi o limba care nu este a parintilor, ci a a tarii de adoptie. Acesti pui de romani, (numai in Cataluna se nasc anual 3.000), nu vor intelege niciodata povestile lui Creanga sau ale lui Slavici, nu vor putea sa il perceapa pe Eminescu sau Cosbuc, acesti copii romani nu vor fi romani.
O drama a unui popor, distrus de o asa-zisa clasa politica, un amalgam de fosti securisti si activisti de partid, care au uneltit sa puna mana pe putere, cu unicul scop de a se imbogati, fara sa ii intereseze ce va fi. Cateva milioane de romani se uita spre tara mama si multi dintre ei isi doresc din toata inima sa se intoarca acolo unde au copilarit, acolo unde nu sunt doriti. Ei nu, banii lor- da! Ei nu conteaza pentru potentatii "politicii" si acolitii lor, care de ani si ani se infrupta cu nesimtire din miliardele trimise in tara.
Pentru cei care au devenit masini de fabricat bani, (fiinte dezumanizate inclusiv de familiile lor) nu exista niciun interes, ba mai mult, in nesfarsita sa goana dupa innavutire, "clasa politica" se intrece in a lua masuri care sa goneasca si pe cei ce inseamna "maine". Si ei vor t
