Cele zece măsuri propuse de Consiliul Investitorilor Străini (30% din PIB şi 171 de mii de angajaţi) sunt făcute ţinând cont de actualul cadru bugetar şi nu propun nici o măsură fiscală spectaculoasă. Nici reduceri de impozite pe profit, nici domenii avantajate, nici TVA diferenţiat sau redus, nici măcar reduceri de contribuţii sociale, capitol la care trebuie schimbate multe. Poate de aici „cuminţenia“ majorităţii măsurilor. Cele mai multe nu sunt spectaculoase şi par a fi în ritmul minor al propunerilor guvernului de până acum, de genul „Prima casă 3“, o surpriză, pentru că nu a fost decât o jumătate de măsură prin ambele variante ale programului. De menţionat că marea decizie presupune stabilizarea cadrului macroeconomic (povestea cu Prima casă 3 e parte a acestui proces) şi condiţia principală presupune eliminarea creanţelor în bugetul de stat. Abia în această logică trebuie văzute şi acestea, dar şi celelalte măsuri propuse.

Toate aceste măsuri, care presupun investiţii şi creditare fie directă, fie prin asumarea de garanţii, au, evident, aceeaşi problemă a găsirii surselor financiare. Resursele pe care le identifică cei de la CIS provin din două direcţii principale. În primul rând, se cere un rapid program de privatizare, care poate aduce 2 miliarde de euro la buget. Apoi, o concentrare a fiscului pe principalele grupe de risc fiscal şi, conform estimărilor experţilor care au realizat acest program, o diminuare a evaziunii cu 460 de milioane de euro. Dacă cele două programe ar fi active, în decursul unui an, nu ar mai fi o problemă de resurse financiare, ci una de gestiune de fonduri. Aici intervine rolul guvernului. A face privatizări acum este mai greu pe zi ce trece. Piaţa nu e bună, iar atât clasa politică, cât şi opinia publică par a respinge a priori ideea de privatizare. De aceea, de fapt, pentru a nu da false semne de slăbiciune, Guvernul Boc