Cu toate că viaţa talentatului pianist şi compozitor român Dinu Lipatti a fost curmată la numai 33 de ani, artistul a marcat istoria muzicii clasice nu numai româneşti, dar şi internaţionale. Virtuozitatea lui s-a arătat în interpretările operelor lui Mozart, Chopin, Bach, Grieg şi Schumann. Cea mai cunoscută şi mai populară înregistrare a sa a rămas cea a Valsurilor lui Chopin.

Lipatti s-a născut în Bucureşti, în 1917, într-o familie de muzicieni, avându-l ca naş de botez pe George Enescu. Avea să beneficieze de cei mai buni profesori de pian ai momentului, fiecare recunoscându-i talentul înnăscut. După absolvirea Conservatorului din Bucureşti, a participat la Competiţia internaţională de pian de la Viena din 1933. Faptul că i s-a decernat doar premiul al doilea l-a determinat pe dirijorul şi pianistul elveţian Alfret Cortot să se retragă din juriu, în semn de protest. L-a invitat, în schimb, pe tânărul pianist să studieze în continuare, sub îndrumarea sa, la École Normale de Musique. Tot acolo i-a avut ca profesori şi pe Nadia Boulanger, Paul Dukas şi Charles Munch. A susţinut primul său concert la Paris, în mai 1935.

Lipatti a continuat să dea concerte în toată Europa chiar şi după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, revenind apoi în România până în 1943, când s-a stabilit, împreună cu soţia sa, pianista Madeleine Cantacuzino, în Elveţia, devenind profesor la Conservatorul din Geneva. La scurt timp însă a fost diagnosticat cu leucemie. În ciuda bolii, a realizat o serie de înregistrări a operelor unor compozitori precum Chopin, Bach, Schumann şi Grieg, refuzând să înregistreze Beethoven datorită complexităţii operelor compozitorilor, pe care insista că trebuie să le studieze vreme îndelungată înainte să le imortalizeze pe discuri.

Lipatti a dat ultimul concert la 16 septembrie 1950 la Besançon, Franţa, interpretând 13 dintre Valsurile lu