Începe. Săptămâna trecută, în timp ce agenţiile internaţionale de ştiri (şi de rating) trepidau pe telefoane ca să ghicească ce va fi în România până la sfârşitul anului - dacă trece moţiunea de cenzură, dacă se va ajunge la suspendarea lui Băsescu pe chestia cu legea pensiilor - mi-am dat cu presupusul că ar exista posibilitatea ca PDL să renunţe şi el la postura impopulară pe care şi-a asumat-o de vreun an şi ceva şi să sară în barca suflătorilor în trombonul durerii sociale. Sursa: EVZ

În fond, Franţa va încheia 2010 cu deficit bugetar de 8%, iar Olanda peste 6%, ca să nu mai vorbesc de Spania sau Grecia, care bat în plafonul de 10%. Doar nu ne-om găsi noi mai proşti, să ascultăm de FMI şi să ne restrângem cât e plapuma; sau mai precis, s-o depăşim cu doar 5%? Un an-doi, nici n-ar fi imposibil; după aia, mai vedem, important e cine trece hopul alegerilor din 2012.

Din păcate, constat că am avut dreptate. După ce luni întregi au fost tocaţi mărunt de secţiile agitprop ale PC şi PSD-PNL (recte, televiziunile de ştiri) pentru măsurile anticriză luate şi neluate, liderii PDL fremătau oricum de nerăbdare să sucească macazul un pic mai spre popor. Aşa că şmecheria preşedintelui de trimitere a legii pensiilor în parlament, care a răsturnat maşinuţa multicoloră plină cu suspendaci, copilotată cam imprudent şi cu boxele la maximum de dl Ponta, mă tem că este doar un prim pas îndărăt de la agenda bunei guvernări.

PDL este un partid mare, cu multe aluviuni din epoci geologice îndepărtate; vezi dl Tabără, pietrificat încă din era Văcăroiu, cu viziune economică de secol XVIII şi mulţi, mulţi prieteni producători agricoli, în beneficiul cărora execută descântece şi dansuri rituale de crescut preţurile din postura de ministru. Chiar crede cineva că baronii regionali şi grupurile de interese sectoriale ale PDSL au nevoie de prea multe îndemnuri d