Actriţa revelaţie din filmul lui Radu Muntean, „Marţi, după Crăciun“, povesteşte despre dualitatea dintre statutul de a fi soţia lui Mimi Brănescu şi afirmarea propriei identităţi artistice. Pelicula care rulează de luna trecută pe marile ecrane din România a fost prezentată şi la New York Film Festival, fiind primită cu aplauze la 28 septembrie şi la 1 octombrie.

„Adevărul": Tocmai te-ai întors de la New York Film Festival, unde a fost proiectat „Marţi, după Crăciun". Ţi-ai făcut probleme în legătură cu receptarea filmului - un film european într-o ţară care are ca tradiţie producţia de filme de larg consum?

Mirela Oprişor: Oamenii care au venit la mine după proiecţie mi-au spus: „Nici nu ştiţi cât de fericiţi suntem că vedem un film european, ne-am săturat de filmele americane!" Filmul a fost proiectat la Lincon Center şi a fost foarte mult public. La un moment dat ne-au condus într-un balcon şi s-a pus un reflector pe noi, să fim aplaudaţi.

Ce-ţi aminteşti din senzaţia de a avea reflectorul pe tine?

Aveam emoţii. Dar cele mai mari emoţii le-am avut în România, la TIFF şi la premiera filmului de la Cinema Pro. Mă duceam în America, nu mă gândeam că iau Oscarul. Eram foarte realistă, era o proiecţie, parte din meserie.

Dintre întrebările din public, care ţi-a rămas în minte?

Momentul când cineva m-a întrebat: „ E primul tău rol în film?" Şi-am răspuns: „Da, e primul meu rol", iar oamenii au început să aplaude.Mulţi nu mă recunoşteau... Îi auzeam vorbind din sală: „Ea e?", „Sau nu e ea?", „E amanta, e soţia?" (Râde)

De ce crezi că se întâmplă să nu te recunoască lumea?

Unii mi-au zis că ar fi foarte bine. (Râde). De multe ori mi s-a spus că pot să fiu şi o divă, şi o femeie de serviciu, că pot să mă transpun. Dar eu n-am înţeles asta până acum. Singurul lucru era că mă întrebam în gând: „Chiar aşa, să nu mă recunoască lu