Daca fiecare natiune are reprezentantii pe care-i merita, si in exercitarea votului, electorul opteaza pentru candidatul cu care se identifica, rezulta ca suntem matoli?
Ma refugiez in ideea ca intre gasca politica aflata la Putere sau in Opozitia plecata la sanatoriu pentru galop de sanatate nu exista nicio legatura, pentru ca n-as suporta ideea ca suntem imbecili.
Poate debili, identificand aceasta stare prin neputinta de-a ne regasi sufletele si a le da simbrie sa-si construiasca singure viata, indiferent de prestatia de pe scena pe care noi o consideram inconjuratoare, dar care nu e deloc astfel.
Insa daca apreciem ca actul contemplarii pocelii se afla in fisa postului electoratului, cu asta defilam. Cu conditia necesara si suficienta sa nu ne doara mintea prea tare, or taman aici e pericolul. Cand ai cazut in personalitatea altuia, esti pierdut.
Privind, asadar, cu detasare, nu pot decat sa mai scriu in carnetelul din minte o constatare: Opozitia isi face de lucru inutil, si pagubos. In loc sa stea binisor infipta cu bucutele in plus si sa numere cum isi pierde Puterea din agoniseala castigata la alegerile parlamentare si prezidentiale, se afla in treaba si activeaza in metalul colectiv un cap de pod atat de drag lui Traian Basescu: demonizarea clasei politice. Furnizand, astfel, o sansa Puterii sa atenueze descresterea.
Inutile explicatiile privind neparticiparea la lucrarile Camereri Deputatilor. Nu intereseaza pe nimeni daca duduia Roberta a furat curent la votul dat Legii pensiilor unitare, chichitele procedurale, urletele zemoase sau schimbul de amabilitati dintre madam Aura Vasile & co si reprezentantii puterii. Tot ce retine omul - ma refer la marea masa a electoratului, nu la 5 procente de avizati - este ca aia se cearta ca niste descreierati, iar Opozitia isi strange jucariile ca sa scuipe de l
