Dumitru Iuga a denunţat tutela politică asupra mass-media din România. Îi compara pe fesenişti cu foştii comunişti.
După 1990 i s-a spus Televiziunea Română Liberă (TVRL), pentru că scăpase de cenzură şi de "indicaţiile preţioase" ale "Tovarăşului". Nu văzuseră oare pentru prima dată în direct românii şi împreună cu ei o lume întreagă căderea unui dictator comunist?! În scurt timp, şi programul de două ore a fost uitat, la fel şi programele politico-educaţionale. Totuşi, în acele luni de "beţie a libertăţii", în TVR au existat şi voci care au denunţat tutela politică a noii conduceri. Se instala o altfel de cenzură, cu alte "indicaţii", spuneau contestatarii. Printre ei, chiar din interiorul televiziunii, s-a aflat Dumitru Iuga, fost deţinut politic în perioada 1983-1989.
A făcut mai mult greva foamei după '90 decât pe vremea "împuşcatului". S-a contrat cu mai toţi şefii postdecembrişti ai Televiziunii, aşa cum nu o făcuse nici cu membrii "vechii conduceri". Toate, în numele independenţei instituţiei în care a lucrat din 1968 până în 2005.
După şase ani petrecuţi în detenţie politică, pentru "complot împotriva orânduirii socialiste", Dumitru Iuga a respirat aerul libertăţii doar câteva luni. În mijlocul lunii decembrie, cel care figura în catastifele Securităţii ca un "element periculos" a fost întemniţat din nou. La 21 decembrie 1989, din arest i s-a dat drumul la fel de brusc şi fără explicaţii cum fusese ridicat. A doua zi, a ajuns în studiourile Televiziunii, în vâltoarea "Revoluţiei".
După ce apele tulburi ale evenimentelor s-au mai liniştit a devenit şeful Sindicatului Liber din RTVR.
"În euforia generalizată, trăită de unii sincer, de alţii pentru că nu aveau de ales, mi s-a solicitat să preiau iniţiativa înfiinţării unui sindicat în «Televiziunea Română liberă», îşi aminteşte
