Dumitru Iuga a denunţat tutela politică asupra mass-media din România. Îi compara pe fesenişti cu foştii comunişti.

După 1990 i s-a spus Televiziunea Ro­mână Liberă (TVRL), pentru că scă­pase de cenzură şi de "indicaţiile preţioase" ale "Tovarăşului". Nu vă­zu­seră oare pentru prima dată în di­rect românii şi împreună cu ei o lume întreagă căderea unui dictator comunist?! În scurt timp, şi programul de două ore a fost uitat, la fel şi progra­mele politico-educaţionale. Totuşi, în acele luni de "beţie a libertăţii", în TVR au existat şi voci care au de­nunţat tutela politică a noii conduce­ri. Se instala o altfel de cenzură, cu al­te "indicaţii", spuneau contestatarii. Prin­tre ei, chiar din interiorul tele­vi­ziu­nii, s-a aflat Dumitru Iuga, fost de­ţinut politic în perioada 1983-1989.

A făcut mai mult greva foamei după '90 decât pe vremea "împuş­ca­tu­lui". S-a contrat cu mai toţi şefii postdecembrişti ai Televiziunii, aşa cum nu o făcuse nici cu membrii "vechii conduceri". Toate, în numele independenţei instituţiei în care a lucrat din 1968 până în 2005.

După şase ani petrecuţi în de­tenţie politică, pentru "complot îm­po­triva orânduirii socialiste", Du­mi­tru Iuga a respirat aerul libertăţii doar câteva luni. În mijlocul lunii decembrie, cel care figura în catastifele Secu­ri­tăţii ca un "element periculos" a fost întemniţat din nou. La 21 decembrie 1989, din arest i s-a dat drumul la fel de brusc şi fără explicaţii cum fusese ridicat. A doua zi, a ajuns în studiourile Televiziunii, în vâltoarea "Revoluţiei".

După ce apele tulburi ale evenimentelor s-au mai liniştit a devenit şeful Sindicatului Liber din RTVR.

"În euforia generalizată, trăită de unii sincer, de alţii pentru că nu aveau de ales, mi s-a solicitat să preiau iniţiativa înfiinţării unui sindicat în «Televiziunea Română liberă», îşi amin­teşte