Ştiam că există criminali care nu se căiesc, în fond în situaţia asta se află cei mai mulţi dintre foştii înalţi nomenclaturişti, dar când am citit ce-a zis ucigaşul băiatului de la Craiova despre victimă am crezut că nu văd bine. Să spui despre cel pe care l-ai ucis cu sânge rece „o să fac zece ani pentru un prost" mi se pare nu iresponsabil, ci de-a dreptul în afara umanului. Ne aflăm deci în prezenţa cuiva care poate omorî cu sânge rece pe oricine, pe dumneavoastră, pe mine, pe noi toţi, cu liniştea că, ei, o să facă zece ani şi gata. Nu vreau să cred că asemenea exemplare, totuşi umane, umplu societatea noastră, dar nici nu pot să ignor faptul că ele sunt rezultatul unui îndelungat proces de dezumanizare, iniţiat de comunism şi continuat cu succes de societatea banului, din care inşi reduşi mintal nu pot înţelege altceva.

Dacă te uiţi însă la protestele profesorilor, cei mai loviţi dintre cetăţenii acestei ţări, atunci începi să înţelegi că fraza acelui ucigaş are în spatele ei şi o altă explicaţie, dincolo de propria lui inconştienţă. E drept că fără cei 7 ani de acasă, despre care rar se mai suflă vreo vorbă azi, învăţătorii şi profesorii au o sarcină şi mai grea decât altădată, totuşi la şcoală se mai poate corecta câte ceva din „învăţăturile" pe care un copil le poate dobândi într-o familie fără rădăcini şi orizont moral. Iar când educatorii, învăţătorii şi profesorii sunt trataţi ca şi cum s-ar afla pe ultima treaptă de utilitate a acestei societăţi, atunci e greu să-ţi imaginezi că şcoala mai poate stăvili valul de violenţă, mitocănie, cruzime chiar, care se revarsă dinspre o lume fără busolă, aflată, şi ea, la limita supravieţuirii, dacă nu dincolo. Şi, ciudat, după cum se ştie, cred, din varii experienţe, cei care suferă de lipsuri de tot felul nu sunt deloc înţelegători faţă de aceia supuşi unora similare, mai ales atunci când aceştia se află,