E aproape imposibil să mai descoperi într-o "părere" a vreunui lider pesedist brăilean o cât de mică atingere cu realitatea politică, ca să nu mai zic că, în raport cu tensiunile frenetice europene, ideile peltice ale "administratorilor" brăileni ar trebui expuse în muzeu, la secţiunea "pre-vertebrate".

Dacă de la PNL Brăila putem servi, pe tăviţe de plastic, gogoşele pudrate în ample şi mimate gesturi de seriozitate sepulcrală, dacă de la Constantin Cibu (UNPR) vom servi ciorbiţe expirate, reîncălzite cu obstinaţie, dacă de la noul Partid al Poporului ne sunt livrate cadre stupefiante, în sepia combinat cu un roşu timid, dacă la PDL Brăila s-a tras cortina şi nu se mai ascunde nimeni în intenţiile lui (fie bune, fie rele, fie abjecte sau "creştineşti"), PSD Brăila, prin vocile lui autorizate, dă măsura unui cadavru vechi de câteva milenii, perfect conservat, încă pofticios şi degrabă supărăcios.

Vorbesc, evident, de ancorarea PSD-ului brăilean într-un limbaj fără acoperire, mort încă de la naştere, într-o psihologie a laşităţii funciare, în ambiţia fără margini a unei celebrităţi de scenă. Pe de altă parte, este la fel de evident că, bâiguind inepţii, vomitând necontrolat populisme şi ameninţând din culise cu judecata de partid pe absolut oricine nu se grăbeşte să intre în jocul schizofrenic al demagogiei, poţi câştiga, ceva timp, simpatia electoratului somnoros. Ce se întâmplă după e la fel de evident, se poate observa cu ochiul liber traseul dezastruos pe care l-a străbătut Brăila pe o perioadă de 65 de ani, cu un plus de "originalitate" pe ultima turnantă de 20 de ani.

Dar să trecem, obosiţi, la fapte. Trei muschetari pesedişti au glăsuit cu patos la ultima conferinţă de presă organizată de social-democraţii brăileni: senatorul Rotaru, primarul Simionescu şi revoltatul Damian. Primul e un prieten vechi al contradicţiei în termeni polit