Pe 15 octombrie, în noaptea de vineri spre sâmbătă, Lucian Bute își va apăra, pentru a 6-a oară titlul mondial la box la categoria supermijlocie, versiunea IBF. Meciul se va defășura la Montreal, în compania lui Jesse Brinkley. Meciul va fi transmis în direct și în reluare, pe 5 (cinci) continente. Pe lista țărilor în care disputa lui Bute va putea fi urmărită în direct nu se numără, însă, și România. Dar acest lucru a devenit, deja, o obișnuință. Pentru că nu e prima dată când scriu despre această stare de fapt, îmi permit trei ”reluări”.

*** 15 aprilie 2010. Ultima lovitură a lui Sassu la TVR. Adevăratul motiv pentru care ar fi trebuit demis.

Respingerea raportului de activitate pe 2008 al Societății Române de Televiziune este motivul oficial care a dus la demiterea automată a președintelui instituției, Alexandru Sassu. Motivul real este, desigur, apartenența lui politică, PSD, și modul lamentabil în care televiziunea publică a reflectat campania electorală de la sfârșitul anului trecut.

Dincolo de toate acestea, se află incompetența acestuia în domeniu. Ultima dovadă vine într-un moment în care mai conduce TVR din inerție, în așteptarea unui înlocuitor. Și în care, măcar că nu mai are vreo obligație de partid, ar fi putut, fie și demonstrativ, să arate care e rolul unei televiziuni publice.

Pe 17 aprilie, mai exact în zorii zilei de sâmbătă în România, Lucian Bute își apără pentru a 5-a oară titlul mondial la Montreal, în fața columbianului Edison Miranda. Drepturile de televizare solicitate de organizatori sunt de 150.000 de dolari. Canalele private și-au făcut calculul, au ieșit pe minus și s-au retras din cursă. Probabil că nici televiziunea publică nu ar fi reușit să găsească o soluție pentru o rețetă miraculoasă (dată fiind diferența de fus orar care face ca meciul lui Bute să se desfășoare la o oră aproape imposibilă în România). Dar