Cei doi cetăţeni conduc România de aproape şase ani
Domnul Traian Băsescu, cetăţean român care apare des la televizor - imposibil să nu-l ştiţi din vedere -, pare a fi unul dintre cei mai fini cunoscători ai instituţiei prezidenţiale din România. Nu trece o săptămână fără ca domnia să nu ne explice ce poate şi ce nu poate face "preşedintele", ce se cade să întrebăm "un preşedinte", ce e demn sau nu să discutăm în legătură cu un şef de stat. "Nu vă umiliţi preşedintele!" "Preşedintele nu poate face ordine în Parlament!" "Nu pot asocia preşedintele României cu un grup de oameni care încalcă legea!"
Privind lucrurile cu atenţia cuvenită, cred că ne aflăm în situaţia în care la Palatul Cotroceni coexistă doi purtători de mesaj total diferiţi, chiar dacă înfăţişarea lor e înşelător de asemănătoare. Unul dintre cei doi zugrăveşte, aproape zi de zi, imaginea unei instituţii sobre, serioase, respectabile, simbol al unui stat funcţional şi responsabil, continuator al unui trecut glorios şi garant al unui viitor sigur şi mănos. Această instituţie se bazează exclusiv pe lege şi îşi refuză orice urmă de improvizaţie sau de frivolitate.
Pe urmă, apare cel de-al doilea personaj, şi nu mai înţelegem nimic. Omul ăsta se ceartă ca o precupeaţă cu profesorii şi cu sinistraţii, e acuzat că a bruscat copii şi avocaţi în vacanţă, şterpeleşte telefoane, înjură, cheltuieşte cu fotbaliştii, se suie la volan după chef, face accidente de maşină, îndeamnă învăţământul să producă chelneri şi doctorii să fugă unde văd cu ochii.
Băsescu-purtătorul de cuvânt pare a fi omul care poza în 2004 cu mâna pe Constituţie şi ne spunea că joacă totul pe acea carte. Preşedintele în funcţie e un individ cu abordări total opuse. El e de părere că şeful statului poate numi premieri indiferent de realitatea parlamentară şi nu pare deloc