Astăzi apare volumul de versuri "Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginară", de V. Voiculescu.
Profesor universitar Roxana Sorescu a semnat o captivantă prefaţă a volumului de faţă. Ca exeget al operei lui V. Voiculescu - figură unică în peisajul literaturii române - domnia sa inserează în studiul introductiv amănunte edificatoare din biografia acestei personalităţi literare. "M-am oprit mai ales la experienţele existenţiale închise în text şi mai puţin la analiza formală a textului, inepuizabilă şi aceea, dar adresată unui public mai restrâns decât cel al unei colecţii pentru toţi. Sper să pot continua", îşi motivează demersul doamna Roxana Sorescu.
● Jurnalul Naţional: Să zicem că un cititor crud, dornic de lecturi fundamentale, dar inocent, cumpără "V. Voiculescu Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginară". Care este cheia în care ar trebui să le citească?
● Roxana Sorescu: Ca orice mare operă literară, "Ultimele sonete ale lui Shakespeare" admit lecturi multiple, în cele mai diverse moduri. Începând cu lectura de identificare şi de bucurie a regăsirii unor trăiri pe care mulţi le-au experimentat dar puţini le-au exprimat, continuând cu lectura estetică, cea pentru care plăcerea formei se află în primul plan, până la cele mai subtile descifrări hermeneutice, întemeiate pe polisemia simbolurilor şi pe studiul comparativ al textelor. Nici un tip de lectură nu le exclude pe celelalte şi nici un cititor nu se cantonează într-un anume tip de raportare la text. Acesta e privilegiul capodoperelor, pentru care nu există o cheie de lectură, ci numai noi prilejuri de a le redescoperi.
Am încercat, în studiul introductiv, să sugerez (nu să demonstrez ceva ce nu aparţine domeniului logicii formale) că experienţa poetică a "Sonetelor" este acea a iubirii unficatoare. Iubirea - singura forţă care reuneş
