Fermele mici care vând mai puţin de jumătate din producţie ar trebui să se asocieze pentru a fi mai competitive. În România, fermierii mici evită să se asocieze şi trăiesc din producţia proprie. În ţările din Vest fermele de subzistenţă sunt foarte puţine.

Situaţia fermelor autohtone, care înainte de 1990 au fost colectivizate, este acum mai mult decât precară. Ele se întind pe suprafeţe mici, iar mulţi proprietari de teren sunt fie bătrâni şi nu-şi mai pot lucra terenul, fie pur şi simplu resemnaţi şi au lăsat hectare întregi în paragină.

Citiţi şi: Harta suprafeţelor agricole, gata la anul

Dimensiunea fermelor autohtone este de 3,3 hectare, iar 64% din unităţile româneşti, adică un milion de astfel de ferme, produc exclusiv pentru autoconsum. În consecinţă, reprezentanţii Comisiei Europene spun că aceşti fermieri trebuie ajutaţi să se dezvolte. „Nu spun că agricultura de subzistenţă şi semi-subzistenţă trebuie înlăturate, însă apar alte modele de evoluţie. Micii fermieri români nu ar trebui să se bazeze 100% pe agricultura realizată cu parcele foarte mici de teren şi niciun alt venit", a declarat ieri, la Sibiu, Antonis Constantinou, director în cadrul Direcţiei Generale Agricultură şi Dezvoltare rurală a Comisiei Europene, prezent la seminarul privind agricultura de semi-subzistenţă în Uniunea Europeană.

Şi secretarul de stat în cadrul Ministerului Agriculturii, Barna Tanczos, spune că în România marea problemă o reprezintă fărâmiţarea terenurilor şi faptul că sunt mulţi proprietari care nu-şi cultivă terenurile, dar iau subvenţii pe suprafaţă.

Amendă de 60 de euro pe hectarul nelucrat

„Avem în vedere anumite măsuri pentru a împiedica aceste fonduri să ajungă la cei care nu practică agricultura", spune el. Anterior, ministrul de resport, Valeriu Tabără spunea că aceia care au teren, dar nu-l cultivă, ar putea primi amenzi