De la înfiinţare şi până în prezent, la Opera Naţională din Cluj-Napoca au avut loc zeci de proteste ale angajaţilor.

Opera Naţională Română din Cluj (ONRC) a fost creată pe 19 septembrie 1919 şi este cea mai veche instituţie lirico-dramatică din România. De la început şi până astăzi, activitatea instituţiei a fost în permanenţă într-un război al nemulţumirilor. Doar în perioada 1919-1959 au avut loc, aproximativ 14 greve ale angajaţilor: greva coriştilor, greva orchestranţilor, minigreva de la reprezentaţia Tannhauser, o nouă grevă, „furtuna" concesionării, greva corului, acuzaţii scandaloase, un nou conflict la orizont, o nouă grevă a corului, o altă grevă a corului, din nou grevă, conflict la nivelul direcţiunii, manifestaţie rasială în incinta operei, afrontul soliştilor.

„Domniile" Fărcaş-Trifan

Ultimul deceniu a fost şi el umbrit de nemulţumiri. Regretatul Alexandru Fărcaş a fost director al Operei Române din Cluj din 2001 până în 2006. Directoratul lui a fost caracterizat printr-o serie de conflicte cu sindicatele din instituţie, care au provocat greve. Ultimul scandal a pornit de la o ţeavă de la canalizare, spartă în vestiarul orchestrei. Ţeava a fost reparată după ce muzicienii au ameninţat că nu vor urca pe scenă. Atunci nici sindicatul, nici Protecţia Muncii nu au intervenit pentru a repara situaţia creată de aşa-numitul management defectuos al conducerii instituţiei clujene. Sub „blestemul" ripostelor se află şi mandatul actualului director, Rareş Trifan. Din 2006, când a asigurat interimatul, până în acest moment, istoria nemulţumirilor a fost la fel de spectaculoasă. Dacă în 2007 existau cinci sindicate, acum acestea s-au regrupat. Situaţia însă a rămas aceeaşi: nemulţumiri legate de condiţiile de lucru sau salarii, lipsa de comunicare cu direcţiunea, acuze, proteste şi greve. „O dată venit la conducerea instituţiei, am încercat să