Cancelarul Germaniei Angela Merkel a venit în România cu un mesaj extrem de limpede despre dispoziţia Germaniei de a sprijini România în împlinirea propriului potenţial pe plan european. Dacă Bucureştiul îşi va juca cinstit cărţile, Germania va fi acolo să ajute.

România s-a aflat până acum departe de centrul preocupărilor liderilor politici sau chiar ale experţilor germani. Pe consistenta listă de specialişti în zona Europei Centrale şi de Est de care dispune Consiliul german pentru Afaceri Externe, cel mai respectat think tank de politică externă al ţării, pot fi găsiţi specialişti în relaţiile cu Rusia, desigur, cu Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Croaţia, Serbia, Kosovo, Ucraina sau Belarus, dar nici măcar unul care să aibă drept specialitate relaţiile germano-române. Nu este atât o lipsă de interes a germanilor faţă de România, cât, mai curând, incapacitatea de a înţelege ce se întâmplă în această ţară şi de ce.

În cei 20 de ani care au trecut de la reunificare, liderii politici germani au fost destul de zgârciţi cu vizitele la Bucureşti şi nu au făcut-o decât după ce aderarea României la NATO şi UE a devenit o certitudine (Schröder în 2004, Merkel, 2010). Cu toate acestea, România a fost departe de fi neglijată de Berlin. În perioada de preaderare Germania a oferit asistenţă României după ridicarea vizelor prin fostul ministru de Interne Otto Schily, îşi aminteşte fostul ministru de Externe, Cristian Diaconescu. Diaconescu aminteşte că a avut un consilier german la minister cu care a lucrat pe stabilirea unui mecanism de monitorizare a Justiţiei, care ulterior avea să devină actualul Mecanism de Verificare şi Cooperare, un instrument crucial pentru aderarea României la UE în 2007. Asistenţa în materie de politici a Germaniei a fost discretă şi mai curând la nivel tehnic, dar asta nu înseamnă că a fost mai puţin eficientă. Între timp, relaţiile