Cati deschide cititorilor Gazetei uşa casei sale din Franţa. E prima oară cînd face asta. Are 42 de ani, a cîştigat patru medalii de aur la Olimpiada de la Los Angeles '84.
A fost lovită de o suferinţă cumplită pe care o trăieşte cu demnitatea şi puterea fostei campioane, dublată de ambiţia de a-şi creşte cei doi copii pe care i-a îndreptat către sport.
Operată de hernie de disc pe 30 martie anul acesta, se trezeşte la 5 dimineaţa ca să ia pastila de morfină "care mă ajută să rezist cele 12 ore care urmează".
Un reportaj emoţionant din Chamaliers, Franţa, de Justin Gafiuc şi Gabriela Arsenie.
Fosta mare sportivă suferă de o formă atipică de hernie, s-a operat la coloană, a stat imobilizată la pat timp de 4 luni. Acum, îşi intră în ritmul cotidian doar după doza zilnică de calmant: "Copiii sînt cei care mă fac să mă agăţ de viaţă! Mi-e tare greu!"
"Mă trezesc în fiecare dimineaţă la 5 ca să-mi iau pastila de morfină care mă pune în mişcare pentru 12 ore. Mă dezgheţ după ce-şi face efectul, abia pe la 7 şi jumătate, astfel încît să pot să mă ocup de băieţii mei, Lorenzo şi Zeno. Dacă n-ar fi fost ei, nu ştiu cum aş mai fi putut să mă agăţ de viaţă". Nu-i aşa că e şocant acest început al istoriei unei fete cît o mînă de om, dar intrată pe vecie în legenda sportului românesc?
"Sînt la jumătate din potenţialul moral şi fizic"
Are 1,51 m, "cam la fel ca în vremurile de glorie, poate am intrat doar un pic la apă", şi, în ciuda suferinţei neascunse, "sînt la jumătate din potenţialul meu moral şi fizic", debordează de optimism. La 42 de ani, pe care i-a împlinit în ianuarie, ghiceşti în mimica şi în zîmbetul ei bucuria mogîldeţei cu codiţă care acapara aur după aur în sala de gimnastică a Olimpiadei de la Los Angeles '84. Aceiaşi ochi sprinteni, aceeaşi privire isteaţă, acelaşi spirit