Nikolai Ivanovici Ejov, supranumit piticul sângeros, a fost executantul docil, de o morbidă eficienţă birocratică, al ordinelor lui Stalin în anii Marii Terori.

Succesorul lui Genrik Iagoda (executat în 1938), Ejov a fost lichidat în 1940 sub acuzaţii nu mai puţin suprarealiste decât cele formulate în cadrul anchetelor pe care le condusese el însuşi. Biroul lui Stalin a fost în toţi acei ani o veritabilă bucătărie a canibalului (spre a relua titlul unei faimoase cărţi din anii ’70 de André Glucksmann).

În revista "Times Literary Supplement" din 10 septembrie 2010, traducătorul lui Vasili Grossman în engleză, Robert Chandler, a publicat un articol despre povestea fiicei adoptive a lui Ejov în care face referire la o povestire a autorului romanului "Viaţă şi destin" (Polirom, 2010) intitulată "Mama". Scrisă în 1960, nuvela a circulat în samizdat şi a fost publicată abia în perioada Gorbaciov. Cu maximă fineţe psihologică şi cu o impresionantă cunoaştere a detaliilor vieţii politice şi literare din Rusia stalinistă, Chandler examinează destinul tragic al fiicei adoptive a cuplului Nikolai Ejov - Evghenia Solomonovna Ejova, cea care, la mijlocul anilor ’30 avea un "salon literar" frecventat de numeroase celebrităţi, între care Mihail Solohov, Mihail Kolţov, Solomon Mikhoels şi Isaac Babel. Babel şi Koltsov au fost condamnaţi la moarte şi executaţi ca spioni în 1940, Mikhoels a fost asasinat în 1948 din ordinul lui Stalin. De altfel, Babel a avut la un moment dat o relaţie intimă cu Evghenia, în perioada în care aceasta lucra la Ambasada sovietică din Berlin (în 1932, înainte de căsătoria cu Ejov). Fiica adoptată, Natalia, avea să devină personajul central al povestirii lui Grossman.

În momentul în care Ejov a realizat iminentul final al carierei sale de poliţist-şef al dictaturii staliniste (deci şi certitudinea suprimării sale), el a d