Când propriii subalterni vor să te sfâşie, când populaţia vrea să te linşeze, e cazul să te gândeşti serios la demisie. Nu poţi guverna împotriva poporului. Nu austeritatea e problema în cazul nostru, ci forma nediscriminatorie şi prostească în care a fost aplicată. Nu au rămas fără stimulente doar cei care primeau mii de euro, ci şi cei care de-abia strângeau în felul ăsta de un venit la nivel de supravieţuire. Iar atâta vreme cât criteriile de acordare a “stimulentelor” erau bunul plac al şefului, nu vorbim de performanţă aici.
Astăzi vorim de un “‘boboc” al guvernului, care nici măcar nu era în funcţie atunci când măsurile de austeritate au fost decise. Domnul Ialomiţianu a decis însă să îşi asume situaţia grea determinată de incompetenţa colegilor săi atunci când a acceptat portofoliul, iar acum fuge cu SPP-iştii, nu cu elicopterul, ci cu maşina. Spre deosebire de şeful Fiscului, care a avut măcar curajul să se suie pe scaun şi să vorbească cu protestatarii.
Diferenţa dintre un ou aruncat în piaţă şi ocuparea Ministerului este imensă: blocaj instituţional. Dacă finanţiştii vor obţine înapoi “stimulentele”, vor urma proteste spontane în toate domeniile bugetare, iar miniştrii vor fi goniţi unul câte unul pe porţile ministerelor, până la Boc. Dacă însă guvernul va decide să folosească forţa pentru a opri protestul, s-ar putea ca în curtea preşedinţiei să aterizeze ceva mai mult decât chipie.Iar cu finanţele blocate, degeaba se mai aplică “diminuarea Boc” la alte categorii de bugetari.
Din această dilemă nu se poate ieşi, cred, decât prin demisia guvernului Boc.
Când propriii subalterni vor să te sfâşie, când populaţia vrea să te linşeze, e cazul să te gândeşti serios la demisie. Nu poţi guverna împotriva poporului. Nu austeritatea e problema în cazul nostru, ci forma nediscriminatorie şi prostească în care a fost aplicată. Nu au rămas fără
