Despre cum se înroşeşte Partidul Naţional Liberal...
Nu de puţine ori s-a scris despre cum ar reacţiona Brătienii dacă ar vedea ce s-a ales de partidul pe care l-au construit, după lungi dezbateri, sub adăpostul lui Mazar Paşa. Îmi imaginez atmosfera: miros de cognac, tutun de pipă şi un război aprins de idei, concurs de orgolii între cele mai luminate minţi ale momentului. Brătienii au fost oameni de stat responsabili care au avut în permanenţă un singur ţel: interesul naţional pus deasupra celui personal sau de partid. Astfel au reuşit modernizarea României: prin negociere şi prin decizii corecte în momente cheie ale istoriei.
Stop reveriei! Ne întoarcem în anul 2010. Un Partid Naţional Liberal văzut ca un bazar politic, condus de ceea ce în liceu obişnuiam să numim „un chiulangiu". Absent la şedinţele din Parlament, senatorul şi preşedintele liberalilor şi-a mutat punctul de lucru... pe platourile de filmare ale două canale de ştiri din România. Observaţi diferenţa... pentru că îmi permit să trag o concluzie: între liberalii lui Brătianu şi cei de azi a intervenit o mutaţiune ontologică, în sensul blagian al cuvântului.
Revin pe plaiurile mioritice, în oraşul de graţie Constanţa - nume, paradoxal, înrudit de cel al lui... Constantinescu. Acelaşi Nicuşor Constantinescu, preşedinte al Consiliului Judeţean şi lider de frunte al social-democraţilor, care cere parafarea unei alianţe, la tribunal, cu liberalii. Asociere între stânga şi dreapta? Nimic nou... ne-am obişnuit ca în România, din punct de vedere ideologic, totul să fie permis. Să analizăm care ar fi efectele unei astfel de înţelegeri la Constanţa. Prima idee devine şi primul scurtcircuit: liste unice de candidaţi PSD - PNL, aruncaţi ca legumele într-o tocăniţă gătită în bucătăria unei familii ce trăieşte la limita subzistenţei. Imaginaţi-vă cum Victor Manea sau Constantin Matei ar trebui sac
