Am citit pe nerăsuflate materialul de ieri legat de poluarea accidentală a Dunării. Şi asta pentru că sunt locuitor al unui oraş dunărean, care se alimentează exclusiv cu apă din fluviu, dar şi pentru că, personal, am preferat şi prefer apa de la robinet în detrimentul celei îmbuteliate, indiferent că este apă plată sau minerală.

Iar motivul e foarte simplu: ştiu sigur că, la Brăila, zilnic se fac analize apei livrate populaţiei, în comparaţie cu apa îmbuteliată unde izvoarele nu sunt verificate cu aceeaşi frecvenţă. Apoi, calitatea apei este unul dintre factorii determinanţi ai stării de sănătate a populaţiei şi nu cred că este nevoie să argumentez această afirmaţie întrucât toţi suntem conştienţi de acest adevăr. Am făcut acest preambul pentru a sublinia că aşteptările mele din partea unor instituţii direct implicate în protejarea sănătăţii comunităţii sunt foarte mari atunci când vine vorba despre poluarea principalei surse de apă. De aceea, mi-aş fi dorit ca subiectul poluare, pericolele la care suntem expuşi noi, consumatorii, şi metodele prin care vor fi evitate orice riscuri să fi fost tratate cu totul altfel decât s-a întâmplat până acum. Din punctul meu de vedere, ar fi trebuit ca autorităţile locale să organizeze o conferinţă de presă la care să fie convocaţi, în primul rând, reprezentanţii Companiei de Utilităţi Publice Dunărea (care luni s-au dat toată ziua "loviţi"), dar şi ai Direcţiei de Sănătate Publică, ai Direcţiei Sanitar Veterinare şi cei din Sistemul de Gospodărie a Apelor, care să explice în detaliu planul de bătaie. O astfel de abordare a unui subiect atât de fierbinte şi în aceeaşi măsură delicat ar fi fost de preferat pentru că s-ar fi asigurat o informare corectă, coerentă şi directă a populaţiei, evitându-se astfel o eventuală panică şi eliminând total bursa zvonurilor. În al doilea rând, s-ar fi dat importanţa cuvenită incidentului,