Presiunile asupra reevaluarii monedei chinezesti vin din toate directiile, atat din partea americanilor, cat si din partea europenilor, care invoca faptul ca o apreciere cu 50% a yuanului ar insemna sfarsitul dezechilibrelor economice, care ameninta pietele de schimb valutar si echilibrul comertului mondial.
Insa cat de plauzibila este aceasta dorinta, din punct de vedere economic, este discutabil. Pana atunci insa, din punct de vedere politic, sa arunci vina privind stadiul economiei globale pe umerii chinezilor poate parea un gest inteligent.
"Economiile multor tari nu inregistreaza decat o crestere lenta si, ca sa evite sa foloseasca anumite cai dureroase de atac pentru a-si imbunatati competitivitatea, prefera sa faca ce este mai simplu: sa dea vina pe yuan. Pe scurt, daca europenii nu reusesc sa asigure cresterea de care este nevoie pentru a sprijini ocuparea fortei de munca, chinezii sunt de vina.
Pana si presedintele Bancii Populare, banca centrala a Chinei, Zhou Xiaochuan, a incercat la inceputul acestei saptamani sa convinga ca ar fi utila o apreciere a yuanului. Intrebarea este insa cu ce ritm se va face aceasta apreciere, iar daca ne raportam la situatia din ultimii zece ani,o apreciere galopanta nu va avea loc", considera seful bancii de investitii Galileo Global Advisors, Georges Ugeux, potrivit Le Monde.
Sa dai vina pe moneda chinezeasca pentru instabilitatea economica poate fi si o modalitate a americanilor si europenilor de a-si arata invidia pe cresterea economica a Chinei. Ar fi gresit insa sa se considere ca succesul economiei chineze este o "reteta" universala. Cu peste 100 de milioane de persoane (9,5% din populatie) aflate in somaj, chinezii au deficiente in ceea ce priveste ocuparea fortei de munca in aceeasi masura ca si Statele Unite si Europa.
Ar fi, prin urmare, gresit sa credem ca
