Din prea multă dragoste pentru sportul cu balonul oval, și-a petrecut mare parte din viață formând caractere. Dumitru Bucur, cunoscut drept „Ghiocel" în cercurile de prieteni, este profesor de gradul întâi și antrenor de rugby emerit.

A fost repartizat la Liceul cu program sportiv Nicolae Rotaru din Constanța pe vremea când unitatea încă purta denumirea de Școala Sportivă. Anul acesta, pe 7 septembrie, s-au împlinit 40 ani de când a început să modeleze tinere talente. Inițial a făcut baschet de performanță câștigând titlul de campion cu echipa Liceului Mircea cel Bătrân, în 1966. În ultimii doi ani de facultate, colegii l-au convins să-și ia specializarea în rugby și de atunci „Ghiocel" s-a îndrăgostit de sportul cu balonul oval. La Constanța era singurul din „provincie" cu titulatura de antrenor de rugby emerit la juniori. Pe vremea aceea mai erau doar doi astfel de antrenori, însă doar în București. „Campion național poți fi de multe ori, dar ceea ce contează e să fii campion european sau mondial", mărturiseşte tehnicianul. Juniorii pe care i-a plămădit în întreaga sa carieră au cucerit foarte multe titluri europene și mondiale. Printre cele mai importante se numără o medalie de bronz în cadrul Campionatului Mondial din 1993 de la Brescia, Italia. Elevii săi au devenit, în timp, jucători extraordinari de rugby sau au ajuns antrenori emeriți. „Îmi crește inima când îmi văd juniorii evoluând pentru Farul, contează mai mult decât orice salariu", zâmbeşte Dumitru Bucur. Este îndrăgostit de munca sa și nu pleacă în concediu, spunând că locul său este pe stadion antrenând copiii. „Sunt în concediu de când am terminat facultatea", adaugă tehnicianul. Iubește să pescuiască, dar nu a mai fost pe baltă de vreo 2 ani. În schimb își cumpără mereu câte o undiță sau o momeală nouă în speranța că va ajunge în curând pe malul apei. Citiţi mai multe în !

@N_P