La 63 de ani, după două mariaje eşuate, Mirabela Dauer spune că „doarme liniştită“. Nu a reuşit să-şi întemeieze o familie, dar are aproape prieteni dragi.
Mirabela Dauer spune că ar fi putut „să calce pe cadavre" ca să-şi recupereze copilul, care i-a fost luat de fostul soţ, dar nu a vrut să facă rău nimănui
Citiţi aici alte interviuri acordate jurnaliştilor Adevărul
VIDEO Nelu Ploieşteanu: „Aş fi vrut să fiu vedetă mai de tânăr“
Andreea Esca: „S-a creat o legendă despre salariul meu“
„Adevărul": Cum a fost debutul în muzică?
Mirabela Dauer: Debutul meu în muzică a avut loc la vechea televiziune, în studioul A, cred că aveam vreo 15-16 ani. Eram un copilaş care încerca să se afirme, chiar dacă toţi cei pe care i-am întâlnit la Şcoala Populară de Arte a doamnei profesoare Florica Orăscu îmi tot spuneau să mai aştept. Deşi pe la şcoală se perindau diferiţi compozitori, pe mine şi pe Dorobanţu, profesoara mea nu ne prezenta niciodată ca să ne facem şi noi debutul. Spunea că suntem mici, să mai aşteptăm. Însă, eu eram nerăbdătoare. Singură am reuşit să mă fac cunoscută. Am avut şi mici ajutoare, dar a trebuit să mă zbat foarte tare ca să ajung aici. Îmi spunea Viorel Popescu de la Radio că eu sunt racul înaintaş.
V-a fost greu să pătrundeţi în lumea muzicii?
Foarte greu, pentru că nu am avut niciun atu în afară de glas. Frumoasă n-am fost, planturoasă n-am fost, n-am fost o femeie căutată din acest punct de vedere. Trebuia clar să ai ceva şi probabil că am avut glasul, nu m-a ajutat nimeni altcineva ca să reuşesc. Nu m-au ajutat oficialităţile, m-a ajutat publicul, asta e bucuria mea, el m-a ridicat, nu altcineva. Martorii, vorba lui Dan Spătaru. Am întâmpinat şi piedici. Compozitorii nu îmi încredinţau piese la început pentru că eram nimeni, iar ei nu dădeau piese la nimeni, lucru care se întâmplă tocmai invers
