- Editorial - nr. 649 / 13 Octombrie, 2010 Am citit, de curand, multa carte veche, pentru a scrie o... carte noua, convinsa fiind ca, altfel, nu te poti ancora nici macar in prezent, darmite sa te desprinzi, plutind, catre inaltul visului de maine. Mi se intampla uneori sa indragesc, pana la obsesie, cate un text, pe care mi-ar placea sa cred ca, intr-o existenta anterioara, l-am scris chiar eu. Ca de pilda acesta: "Suntem contemporani cu stramosii si ei sunt contemporani cu noi. Nobletea lor e nobletea noastra, vitejia lor e vitejia noastra, victoriile lor sunt victoriile noastre, suferintele lor sunt suferintele noastre. Aparandu-le memoria, ne aparam pe noi. Noi suntem prelungirea lor in istorie, asa cum urmasii vor fi prelungirea noastra. Timpul se imparte in trecut si prezent. Numai in speranta. Trecutul e in prezent, pentru ca ei sunt prezenti in noi. Si asa, prezentul lor si al nostru e trecutul lor si al nostru, de aceea ne simtim atat de solidari cu ei, cu ceea ce numim trecutul. Vorbind despre trecut, fara sa ne dam seama, intotdeauna intrebuintam pluralul la persoana I: Noi am luptat la Calugareni _ zicem; noi am luptat la Plevna_ zicem; noi _ am facut unirea _ zicem! Vorbim ca niste nemuritori. Si suntem nemuritori!" (Mitropolitul Antonie Plamadeala, Calendar de inima romaneasca, Sibiu, 1988). Legat sau nu de aceste exceptionale cugetari, o sa va spun o poveste, fiindca, la vremuri grele, doar povestile ne mai descretesc fruntea. In aprilie 326 i.Hr., Alexandru Macedon (20 iulie 356 i.Hr. - 10 iunie 323 i.Hr.) captureaza zece asceti in apropiere de Taxila, capitala unui regat din Punjab, azi Rawalpindi (India). Socati de faptul ca umblau cu desavarsire goi, greco-macedonenii i-au numit gimnosofisti. (Denumirea de "gymnosofist" din textele bizantine a fost redata cu fidelitate de copistul sarb al romanului "Alexandria": nag = gymnos = gol si moudr = so