Meşteşugari şi artişti romi şi-au demonstrat ieri, în curtea Palatului Şuţu, iscusinţa în arta cioplirii în lemn, în orfevrărie sau în muzică. Deşi în cadrul evenimentului nu s-au vândut obiecte, scopul său a fost unul practic, acela de a-i ajuta pe romi să îşi facă meşteşugurile mai cunoscute. Sursa: Andreea Dogar

Maria Papaleţ, din satul dâmboviţean Ciocănari, face linguri din lemn de 15 ani, de când s-a căsătorit cu Sorin, care este rudar din tată în fiu. „Soţul practică meseria de copil. S-a născut în meserie”, spune ea. El a învăţat-o apoi şi pe ea să cioplească în lemn linguri, platouri, polonice, furculiţe sau cuţite.

Satul Ciocănari îşi pierde însă rudarii. „Ciocănari este o comunitate mică şi suntem singurii care mai facem linguri. Iar cu vânzările ne descurcăm mai greu”, spune Maria. Deşi se duc la târgul săptămânal de la Bolintin şi la alte bâlciuri din ţară, cea mai mare parte a lingurilor o vând en-gros unor comercianţi cu 0,4 lei bucata. „Omul o ia de la noi şi până ajunge pe piaţă se vinde la a treia mână. Pe piaţă preţul ajunge la un leu”, explică Maria cum funcţionează acest negoţ.

Problema banilor

Soţul ei spune că şi-ar dori să nu mai aibă de-a face cu atât de mulţi intermediari şi să îşi poată vinde marfa direct celor interesaţi. Aşa ar putea vinde lingurile cu un leu, nu cu 0,4-0,5 lei cum se întâmplă acum. „Eu şi soţul facem 100 de linguri pe zi, pe care le vindem cu 0,5 lei bucata. Deci 50 de lei într-o zi, doi oameni. Nu ştiu cine ar mai munci pentru 25 de lei o zi întreagă”, povesteşte Maria.

Din acest motiv, deşi meşteşugul riscă să dispară din Ciocănari, ea vrea alte meserii pentru copiii ei: „Am trei copii, dar nu-mi doresc să practice această meserie. Îmi doresc să înveţe carte, să facă altceva, ceea ce eu nu am avut ocazia”, spune femeia.

Banii sunt o problemă spinoasă şi pentru Mircea Crăciun din Bucureşti,