Piesa lui Caragiale în varianta Dabija – Buhagiar, la Teatrul Naţional din Iaşi.
Dacă I.L. Caragiale a strecurat cu dibăcie aluzii la sex şi mizerie în "O noapte furtunoasă", scriind piesa "cu perdea", regizorul Alexandru Dabija a realizat un spectacol fără perdea la Teatrul Naţional din Iaşi. Insinuările marelui dramaturg sunt aici dezvăluite. Să nu credeţi însă că Veta apare în faţa lui Chiriac goală, nu, deşi cei doi fac amor la vedere.
Aşadar, în Cub, o sală-cort ce corespunde foarte bine unui teatru cu dotări la zi, publicul e martor la ceea ce se întâmplă timp de o noapte în ograda din Bucureşti a lui Jupân Dumitrache Titircă Inimă-Rea. Alexandru Dabija a construit, împreună cu scenograful Dragoş Buhagiar, un spectacol amplu, descifrând spaţiile dintre rânduri în care zac de mai bine de 130 de ani gânduri neexprimate prin cuvinte ale lui Nenea Iancu. Apoi, cei doi creatori, maeştri în arta aleasă, nu fac nimic de mântuială. Ei au cercetat, au stors piesa "O noapte furtunoasă" şi au scos din ea ceea ce spectatorul de teatru nu prea a văzut, deşi de-a lungul vremii critica literară a semnalat: ambâţul erotic.
Decorul te fascinează cu adevărat, spaţiul fiind foarte ofertant. Dragoş Buhagiar plasează casa lui Jupân Dumitrache pe o suprafaţă mare. E ca o casă în construcţie, cu schele, cu de toate în curte: materiale pentru zidărie, o masă, o roabă cu băuturi şi gheaţă, un topor, ferăstraie, saci cu ciment, lopeţi pentru mortar, un gard din scândură, dar şi un zid neterminat, stâlpi, precum şi un closet făcut din lemn. Totul permite personajelor caragialiene să-şi manifeste agitaţia, să se urmărească unele pe altele, să alerge în cerc. Dabija alege interpreţi tineri pentru toate personajele, excepţie făcând doar actorul Florin Mircea, un Nae Ipingescu mai calm. Jupân Dumitrache e Călin Chirilă, Veta e Petronela Gri
